Canon de rugăciune către Sfinții Mucenici Proclu și Ilarie

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Proclu şi Ilarie, glasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, rogu-mă; ca să cânt Ţie ca într-o alăută în omorârea trupului, cântare de biruinţă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVitejilor nevoitori, ca unii ce sunteţi împreună cu Dumnezeu şi de-a pururea vă luminaţi cu dumnezeieştile raze, luminaţi sufletul meu, celui ce cânt cu umilinţa inimii chinuirea voastră cea purtătoare de lumină şi cinstită, fericiţilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntraripatu-v-a pe voi dragostea cea cerească; pentru aceea toate cele veselitoare ale vieţii le-aţi socotit ca nişte gunoaie, pătimitorilor, îndumnezeindu-vă cu plecările cele către Dumnezeu şi smerind toată puterea celor fără de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAprinzându-vă de focul Stăpânirii celei dumnezeieşti a Treimii, aţi stins focul necredinţei cu curgerile sângiurilor voastre, înţelepţilor. Pentru aceea, cu ploile cele curate ale tămăduirilor, spălaţi spurcăciunea patimilor noastre.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLăudând, mucenicilor, viaţa cea fără întristare, slava cea cerească, desfătarea raiului, lumina cea înţelegătoare, bucuria cea veselitoare, aţi răbdat întreitele valuri ale chinurilor cu cuget vitejesc.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCetele cele cereşti s-au uimit de răbdarea voastră, înţelepţilor mucenici; căci cu bucurie aţi răbdat cu cuget vitejesc chinurile trupului şi chinurile cele de multe feluri, sfărâmând răutatea vrăjmaşului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu adevărat a scuturat otrava de la urechile strămoaşei Eva; Gavriil glăsuind ţie, Stăpână: Bucură-te, că numai tu ai născut mai presus de minte şi de cuvânt pe pierzătorul răutăţii şarpelui.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu înţelepciunea cuvintelor dumnezeieşti ai înfruntat pe cei neînţelepţi şi cu puterea Duhului ai răbdat zdruncinările trupului, preafericite Proclu, mucenice de Dumnezeu insuflate.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDupă ce ai fost spânzurat, a poruncit cel fără de minte să fii sfâşiat cu cruzime, tu, cel ce aveai întinşi ochii sufletului către Dumnezeu şi te împodobeai cu răbdarea ta.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntărindu-te cu harul cel dumnezeiesc, bărbăteşte ai răbdat zdruncinarea mădularelor, preaînţelepte şi cu sângele tău, Sfinte Mucenice Proclu, ai stins focul necredinţei.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDezleagă, Fecioară, legătura răutăţilor mele, legându-mă cu dragostea Cuvântului, Celui Ce S-a născut din tine, Preacurată şi mă miluieşte, Stăpână, cu rugăciunile tale.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Cel Ce șade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel Unul din Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nA urmat cuvintelor adeverirea lucrului Mucenicul Proclu, căci sorbitorul de sânge se oprea a merge înainte, până ce a mărturisit pe Hristos a fi Însuşi Domnul şi Dumnezeul tuturor Cel Preabun.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind întins şi legat cu curele pe lemn şi în multe chipuri chinuit, mucenice, nu ai dat cinste zeilor celor fără de suflet, întărindu-te în Domnul Dumnezeul tău.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu îndrăzneală nebiruită şi cu cuget viteaz ai stat înaintea divanurilor, Mucenice Proclu, propovăduind cu glas mare întruparea Mântuitorului nostru, Cel Ce S-a smerit pe Sine, luând chip de rob.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPrigonitorul cel îndrăzneţ a folosit împotriva sfinţilor tot felul de chinuri şi moartea cea silnică. Dar, văzându-i neîngroziţi, s-a spăimântat şi cunoscându-şi nimicnicia sa, a înnebunit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMilostivindu-Te, Cuvinte, către zidirea mâinilor Tale, care era sfărâmată din pricina călcării poruncii, Te-ai sălăşluit în pântece neispitit de bărbat şi ai ieşit în două firi, înnoind căile nestricăciunii celor ce Te cunosc pe Tine.\n\nCântarea, a 5-a\n\nIrmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTu, Doamne, eşti putere şi întărire mucenicilor; Tu, Sfinte, eşti zid neclintit sfinţilor, care se nevoiesc cu osârdie.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu dragoste dumnezeiască înfierbântându-ţi-se sufletul, ai îndurat să fii ars cu făclii, Preafericite Mucenice Proclu, vrednicule de laudă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNumai de focul cel veşnic mă tem, strigai Sfinte Mucenice Proclu, când erai ars din porunca tiranului şi de voie te-ai lăsat omorât.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCine poate să tâlcuiască taina ta, o, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu? Căci în chip de negrăit ai întrupat pe Ziditorul tuturor.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNici focul, nici bătăile, nici fiarele, nici ispitele morţii n-au putut să vă despartă pe voi, vitejilor, de dragostea lui Dumnezeu, cea curată şi fără prihană.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVitejia mucenicilor cea până la sânge cu adevărat nu este supusă legilor celor de laudă; numai Însuşi Domnul, Cel Ce îi slăveşte pe ei, i-a mărit precum a voit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTrecând noianul chinurilor celor cumplite cu bună plutire, v-aţi liniştit către limanul cel dumnezeiesc al veşnicei desfătări întru Hristos, mucenicilor, purtători de chinuri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIată Fecioara, striga odinioară Isaia, a născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Emanuel, Dumnezeu şi Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai înălţat...\n\nPătimirea cea cinstită a Sfinţilor Mucenici Proclu şi Ilarie a strălucit ca o stea de dimineaţă, luminându-ne pe noi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta, prăznuim pomenirea voastră, mucenicilor. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPentru dragostea Cuvântului Cel Ce S-a întrupat, dându-vă, mucenicilor, trupurile la chinuri, după dreptate aţi primit de la Dânsul cununa dreptăţii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu lumină dumnezeiască fiind luminaţi la cuget, prin credinţă aţi trecut întunericul chinurilor, prealăudaţilor, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nA curs dumnezeiasca apă prin cuvintele cele curgătoare de miere din buzele tale, Preafericite Mucenice Proclu şi adapă pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSfinte Mucenice Ilarie, întărindu-ţi cugetul cu dumnezeiasca putere, ai răbdat felurite chinuri amare cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa Ceea ce eşti mai Sfântă decât toată zidirea, Fecioară Preacurată, ai născut pe Ziditorul şi Domnul, Fecioară Neîntinată, Binecuvântată Maică, pururea Slăvită.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDupă multe chinuri, vrăjmaşul te-a dat pe tine la săgetări fără milă, de care fiind sfârtecat, pururea pomenite Mucenice Proclu, cu bucurie ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRănitu-s-a, sfinte, cinstitul tău trup cu săgetări neîncetate şi a rănit fără de vindecare pe vrăjmaşii cei fără de trup, care nu cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului pe Domnul.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuminându-te cu lumina harului şi rostogolindu-te pe pământ ca o piatră, Sfinte Mucenice Ilarie, ai sfărâmat tăriile înşelăciunii, neîncetat cântând: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nPâraiele sângiuirilor tale cele ce au curs au stins focul păgânătăţii şi au adăpat pe credincioşii cei ce cântă neîncetat: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDumnezeu, Cel Ce m-a făcut şi m-a zidit, întrupându-Se din Preacurate sângiuirile tale, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, a înnoit lumea, care cântă: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Eva prin boala neascultării blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIată că a strălucit pomenirea mucenicilor, luminată şi sfinţită şi însemnătoare de bine, luminând tot pământul, ridicând întunericul răutăţii, gonind norii din suflete şi izvorând daruri de tămăduiri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa două organe duhovniceşti, din care curge laptele tămăduirilor, hrăniţi toată inima, goniţi amărăciunea bolilor şi tămăduiţi patimi cumplite. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericiţi, sfinţilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu picăturile sângiuirilor voastre, pătimitorilor, pururea pomeniţi, roşind haina cea împărătească şi pe aceea purtând-o frumos, totdeauna împărăţiţi împreună cu Hristos, Cel Ce este Singur Împăratul şi Dumnezeul nostru, rugându-vă pentru lume.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPământul s-a sfinţit cu sângiuirile voastre; iar cu punerea moaştelor, Biserica celor întâi născuţi dumnezeieşte se luminează, cu rănile voastre; întru care împreună cu mucenicii ca nişte mucenici, rugaţi-vă pentru lume.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPreasfântă Curată, Maică Fecioară, făcutu-te-ai Locaş lumii Împăratului tuturor, Cel Ce S-a făcut văzut în materia trupului şi a luminat pe toţi cei dintru întuneric. Pentru aceea, cu credinţă te fericim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nToţi credincioşii într-un glas să cinstim pe Sfântul Mucenic Ilarie şi pe Măritul Mucenic Proclu, care s-au nevoit tare şi au surpat pe vrăjmaşul, slăvind pe Hristos. Că aceştia, cu minunile lor, alungă întunericul patimilor, luminând pe cei ce cu credinţă se apropie de dânşii.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nÎntru ispite de multe feluri şi în nevoi din partea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi am căzut, de furtuna păcatelor mele celor fără de număr fiind ţinut, Preacurată. De aceea, alerg la bunătatea ta, ca şi către o Caldă Folositoare şi Acoperământ şi Liman al meu. Preacurată, roagă pe Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire din tine, pentru noi, toţi robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, să dăruiască iertare de păcate celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nFecioară, dacă ai văzut ridicat pe Cruce pe Cel Întrupat din tine în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat: vai mie, Preadulce Fiule! Cum ai fost Răstignit de bunăvoie, Tu, Cel Ce ridici păcatele lumii ca un Milostiv, vrând, ca un Dumnezeu, cântări omeneşti de laudă să-Ţi aducem Ţie!