Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic\n\nGlasul al 5-lea\n\nDe isprăvile sfinţilor mucenici Puterile Îngereşti foarte s-au mi­nunat; că fiind un trup muri­tor, pe vrăjmaşul cel fără de trup cu Puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Şi acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Pe Faraon cel ce era purtat în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergătorul cel pedestru, 1-a mântuit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind împodobiţi cu daruri muceniceşti, mucenicilor, staţi cu dragoste înaintea lui Hristos, Dătătorului de cununi în ceruri, luminându-vă cu Lumina Făcliei Celei în Trei Lumini şi luminaţi cu credinţa pe toţi care vă fe­ricesc pe voi.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn vremea de goană pentru dreapta credinţă v-aţi arătat, ca nişte ostaşi buni, ca nişte sprijinitori ai Bisericii şi întă­riri ale adevărului, gonind toa­tă înşelăciunea celor de rea cre­dinţă cu vitejeşti pătimiri, nebi­ruiţilor mucenici.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu gând înţelegător risipind, preaînţelepţilor, viforul cel vi­clean şi marea relei credinţe cea sălbăticită, prin liniştea Duhu­lui aţi ajuns către Limanurile cele cereşti, veselindu-vă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSufletele voastre, mucenici­lor, se bucură în ceruri dim­preună cu sufletele mucenicilor cu adevărat, Sfinţilor Prov, Andronic şi Tarah Fericiţilor; că aţi trecut va­lurile muceniciei, bărbăteşte lăudându-vă cu biruinţe cele Dumnezeieşti.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Sfân­tul Duh, vrând, S-a Sălăşluit în pântece de Fecioară şi S-a făcut Trup Neschimbat; şi pătimind de bună voie, a pregătit cete de mucenici Dumnezeieşti să pătimească pentru dreapta credinţă.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugu­lui ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpotrivindu-te tare prigo­nitorului, Sfinte Mucenice Tarah şi strivirea obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat fălcile leilor celor înţelegători şi te-ai făcut birui­tor cu Puterea Duhului.\n\nStih: Sfinte Mucenice Prov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu mare vitejie ai suferit chi­nuri, pe spate şi pe pântece, Mucenice Prov, întinzându-te şi arzându-ţi-se pieptul cu frigări şi lovinduţi-se gura cea grăi­toare de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Mucenice Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSpânzurându-te, ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronic, ar­derea focului şi dezrădăcinarea dinţilor şi tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa nişte stele întreit lumină­toare cu strălucirile cele înţelegătoare, aţi alungat întunericul înşelăciunii multor zei, purtă­torilor de chinuri mucenici, cei văzători de lumină.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa pe o Frumoasă, ca pe o Bună, ca pe o Aleasă Curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel Ce a înfiinţat toate şi Cel mai presus de fiinţă, voind, S-a Sălăşluit în pântecele tău cel Primitor de Dumnezeu.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cuProorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLegea Ta, Cuvinte, păzind-o mucenicii, au dispreţuit legile nelegiuiţilor, care poruncesc a nu Te cinsti pe Tine Făcătorul; şi suferind toată furtuna chi­nurilor, au câştigat Cereasca Linişte.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPoftind a purta jugul lui Hristos pe grumaji, suferi zdro­birea grumazului; iar Crucea ducând-o ca un toiag de putere, Preafericite Tarah, rabzi mulţimea toiegelor, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Mucenice Prov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere, Sfinte Mucenice Prov şi lipsirea ochilor, luminându-te cu cu­noştinţa Treimii cea mai desă­vârşită, te-ai împreunat cu Cetele cele de sus.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVitejeşte ai stat înaintea ju­decăţii, Sfinte Andronic, luptându-te foarte tare cu vrăjmaşul. Pen­tru aceea, tăindu-ţi-se pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui şi să te trimită către călătoria cea de sus.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNumai tu ai purtat în pântece pe Dumnezeu, Care Întrupându-Se, dă fiinţă tuturor; pe Acesta, mărturisindu-L în privelişte, Dumnezeieştii mucenici cei neînduplecaţi s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dum­nezeu, care eşti Minunea înge­rilor şi rana demonilor, Prealăudată.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcutu-v-aţi călători neabă­tuţi din calea cea strâmtă şi col­ţuroasă, lepădând mulţimile năpastelor ca nişte spumă de mare şi ca nişte stâlpi nesfărâ­maţi, întărindu-vă inima pe piatra credinţei, purtătorilor de chinuri.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRitorisind cele Dumnezeieşti şi teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu tăria gân­dului gura care huleşte împo­triva lui Dumnezeu Celui Ce te-a făcut, Fericite Tarah.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind întins în patru părţi fericitul şi zdrobit de rănile bătăilor, arăta Sfântul Prov înălţarea cea vitejească a sufletului. Drept aceea, arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratu­lui tuturor, dimpreună cu cei ce s-au nevoit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMai Înaltă eşti decâtPputerile cele de sus, că ai născut pe Cu­vântul Cel împreună fără de în­ceput şi veşnic cu Tatăl; cu ale Cărui Lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea necredinţei.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcându-vă armă celui pu­ternic prin credinţă, cu vitejie aţi rănit inimile celor necredin­cioşi, luptându-vă împotriva lor vitejeşte, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrecum odinioară s-au ruşi­nat fiarele în groapă de Daniel, aşa şi acum de ostaşii cei tari ai credinţei, s-au înspăimântat în privelişte, îmblânzindu-se tira­nii cu cinstitele lor patimi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nAsemănându-se Sfântul Tarah Coas­tei Tale celei împunse, Stăpâne, primeşte împungeri la coaste şi se adapă cu oţet şi i se arde capul foarte fără de milă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci, Preacurată şi ai născut cu Trup pe Cel din fire fără de trup şi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu, cea Nefurată de nuntă.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Cele de mai sus căutând...\n\nA Preasfintei Treimi Mărire arătându-ne nouă, vitejii ostaşi ai lui Hristos, Dumnezeieştii mucenici, împreu­nă cu Sfinţii Tarah, Prov şi Andronic, au înfruntat toată necredinţa tiranilor, nevoindu-se vitejeşte pentru dreapta credinţă.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: De pogorârea lui Dum­nezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecand; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTăierea urechilor cu bucurie ai suferit, Mărite Mucenice Tarah, ca o slugă bine ascultătoare a Celui Ce Şi-a plecat ţie urechea foarte cu blândeţe şi a împlinit rugă­ciunile tale, care cântai: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntinzându-vă, mucenicilor şi cu muncile chinuindu-vă, aţi stat împotriva celor fărădelege cu cuget întărit şi făcându-vă purtători de biruinţă, cântaţi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUmplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire şi răsu­flare, când ţi se ardeau mâinile şi capul cu foc; şi precum tinerii, cântai, Sfinte Mucenice Tarah: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu stropirea cinstitelor voas­tre sângiuri, sfinţilor, stingând jăratecul înşelăciunii, ne izvorâţi rouă darul cel Dumnezeiesc şi revărsaţi apele vindecării, celor ce laudă sfântă pomenirea voas­tră totdeauna.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSe deşartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte Deplin, nedepărtându-Se de Sânurile Pă­rinteşti şi Se vede; Trup şi Se naşte Prunc; Căruia cântăm, Fecioară, veselindu-ne: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte, de şapte ori pentru Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luminaţi cu rănile şi frumoşi cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare, fericiţilor, staţi înaintea Domnului, pur­tând cununi, umplându-vă din destul de Lumina care se trimite de acolo şi cu dragoste cântând neîncetat: tineri binecuvân­taţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNebunindu-se întru sine ti­ranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab porunceşte să vă omoare cu sabia pe voi care cântaţi Ziditorului şi Mântuitorului: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea­înălţaţi-L întru toţi vecii!\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nApărătorii Treimii, bunii bi­ruitori mucenici, care au risipit gerul necredinţei cu fierbinţea­la credinţei, turnurile cele de pază credincioşilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înţelegător, limanurile celor înviforaţi, stâlpii cei nemişcaţi, Mucenicii Andronic, Prov şi Tarah, să se cinstească.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDimpreună cu Cetele cele fără de trup, cu oştile muceni­cilor, cu Apostolii, cu toţi Proo­rocii, să lăudăm cu dreaptă credinţă pe Stăpâna, care stăpâneşte toate făpturile, ca pe Una ce este mai Sfântă decât Heruvimii şi Singură Curată, Maica lui Dumnezeu, preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii să o mărim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAu putut vitejii, cu trupuri stricăcioase, să câştige, prin pătimiri, nestricăciune şi s-au asemănat cu îngerii, câştigând Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită, Sfinţii Mucenic Prov, Tarah şi Andronic, slugile lui Hristos.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-v-aţi jăratec, arzându-vă cu Focul Cel Tainic şi fără de materie şi aţi ars rătăcirea cea materialnică, marilor mu­cenici; şi strălucind ca lumina, luminaţi făptura şi păziţi sufletele noastre de primejdii şi de patimi.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAstăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat şi veselitor, prăznuind această Dumnezeiască pomenire a voas­tră; dimpreună cu voi se vese­lesc toţi Proorocii, Apostolii şi toţi mucenicii, purtătorilor de chi­nuri, biruitori cei cu nume mare.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRidicatu-v-aţi la Locaşurile cele Luminate ale Raiului, pur­tătorilor de chinuri, fiind îm­brăcaţi cu haină luminoasă, pe care aţi ţesut-o cu multe feluri de chinuri şi staţi înaintea Sca­unului Atotţiitorului, rugându-vă neîncetat pentru toţi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIartă-mi, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Ne­stricată şi după naştere pe Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele, toate fărăde­legile şi greşelile mele trece-le cu vederea, Unule, Cel Ce eşti fără de păcate, ca un Dumnezeu Milostiv şi Iu­bitor de oameni.\n\nSEDElNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nVitejeşte într-armându-se cu credinţa cea tare a Sfintei Tre­imi, Sfinţii Mucenici Andronic, Prov şi Preaînţeleptul Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulţi zei şi au legat popoarele cu Dumneze­iasca dragoste. Pentru aceea, luând răsplătirile cele de biru­inţă, se veselesc dimpreună cu Cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credinţă să stri­găm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nLuminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu ier­tare de greşelile mele cele mul­te, Preacurată şi să mă izbă­vesc de focul cel nestins, cu ru­găciunile tale.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nVăzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană mort pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este aceas­tă nespusă iconomie a Ta? Prin care ai mântuit zidirea Preacu­ratelor Tale mâini, Preaîndurate.