Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 6-lea\n\nIrmos: Ca pe uscat umblând Is­rael, cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu străluciri muceniceşti stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi cu Dumnezeieştile fulgerări luminându-vă luptă­torilor, luminaţi-ne şi pe noi, care lăudăm sfântă pomenirea voastră.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFrumuseţea Cea Dumneze­iască, dorind, lucruri de nimic aţi socotit cele veselitoare ale vieţii, purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos şi murind cu trupul, v-aţi învrednicit a afla Viaţa Cea fără de sfârşit.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nBatjocorind înşelăciunea în­chinării la idoli, mucenicilor purtători de biruinţă, cu Dum­nezeiască cuviinţă aţi răbdat pătimirea multor dureri şi acum aţi primit Viaţa Cea fără de durere.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLuminat fiind de Razele cele mai presus de lumină ale Du­hului, Făcătorul tuturor, ai stins întunericul cel adânc al închinării la idoli, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, Mi­nunate şi Preafericite Tirs.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Cuvântul Cel Nemărginit, Care S-a făcut Mărginit cu Trupul, L-ai născut, Preacurată; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi din înşelăciu­nea patimilor pe cei ce te măresc pe tine.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTrupul cumplit chinuindu-ţi-l stăpânii întunericu­lui, tăria cugetului tău nu a slăbit, puternic fiind întărit, Mucenice Tirs, cu dragostea cea Dumnezeiască.\n\nStih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu adevărat minunată a fost credinţa ta cea fără veste către Domnul, mucenice, prin care ai ruşinat credinţa cea rea a vrăj­maşilor, strigând: O, Sfinte Filimon, robul lui Hristos eu sunt.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu îndrăzneală ai ieşit la luptă cu vrăjmaşul, mucenice şi l-ai surpat pe el nu cu pavăză şi cu suliţă într-armându-te, ci cu Dumnezeiasca şi bărbăteas­ca credinţă cea neclintită.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind întărit cu dorirea cea Dumnezeiască ai primit din cer naşterea cea Dumnezeiască prin apă, în chip Tainic, Înţeleptule Mucenic Filimon, care te-a în­tărit către luptele cele Dumnezeieşti.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nUnul din Sfânta Treime Întrupându-Se din Curatele tale sângiuri, cu cuviinţă Dumneze­iască, a ieşit în două Firi, ca să mântuiască pe cei din Adam cu bunătatea Sa, Preacurată.\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nCântarea 4-a\n\nIrmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cinstita Biserică cântă cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind, mucenicilor, a măr­turisi prin chinuri pe Cel Ce Singur este Milostiv, pe Cel Ce Singur este Domn şi Dumnezeu al tuturor, aţi dobândit Împărăţia Lui.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nChinuirea trupului, năvăli­rile fiarelor şi ale focului şi ale mării, bărbăteşte le-ai suferit, preafericite şi ai surpat tăria vrăjmaşului, Mucenice Tirs.\n\nStih: Sfinte Mucenice Levchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu rănile patimilor împodobindu-ţi sufletul, l-ai făcut mai luminat decât lumina soarelui, ca un purtător de chinuri, ostaşule al lui Hristos, Mucenice Levchie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTăindu-ţi-se venele, ai slăbit pe nelegiuitul vrăjmaş, fericite şi sprinten ai umblat pe calea muceniciei cu Dumnezeiescul Duh, Mucenice Apolonie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMaică fără de bărbat, Fecioară fără prihană, Tânără Nestricată între femei numai pe tine te ştim, Binecuvântată Marie, Ajutătoarea oamenilor.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luminaţi cu adevărat de Strălucirile Cele Dumneze­ieşti ale Duhului, aţi străbătut ca nişte înflăcăraţi noianul cel nestatornic al credinţei în idoli şi v-aţi mutat către Dumneze­iasca linişte.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTârâţi cumplit pe pământ, prealăudaţilor mucenici şi cu chinurile fiind loviţi, aţi dobân­dit darurile cele cereşti, făcându-vă cetăţeni ai cerului împreună cu îngerii.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntins la pământ şi de multe rele înconjurat, Mărite Mucenice Tirs, te-ai bucurat arătându-te mai presus de tot felul de chinuri, cu Dumnezeieştile ajutorări.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăveşte, Stăpâna cea Bună a lumii, pe cei ce te mărturisesc pe tine din suflet, Născătoare de Dumnezeu; că pe tine te-am dobândit Apărătoare Nebiruită, Ceea ce eşti cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCârmuiţi fiind de adierile Duhului, înţelepţilor mu­cenici, aţi ajuns cu bucurie, cu corabia sufletului, la Limanul Cel Înţelegător îndulcindu-vă împreună de Dumnezeire.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVeşmânt de mântuire înmuiat în vopsele de sângiuri v-aţi câştigat, mucenicilor, iar prin dezbrăcarea de trup v-aţi îm­brăcat cu Dumnezeiasca bună cuviinţă şi v-aţi înfrumuseţat cu Mărire.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSfinţii Mucenici Filimon cu Levchie şi îm­preună cu ei Apolonie şi Tirs pururea Fericitul, pătrimea cea Dumnezeiască şi luminată, s-au îmbogăţit cu Strălucirea Trei­mii, prin împărtăşirea cea fără de materie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce este mai presus decât toată făptura cea văzută şi înţe­legătoare, a ieşit ca un Dum­nezeu, Întrupându-Se din pân­tecele tău şi păzindu-te Nestri­cată precum ai fost mai înainte de naştere, Maică Fecioară.\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Când Te-ai pogorât...\n\nPrieten al lui Hristos ajun­gând, Mărite Mucenice Filimon, sângele ţi l-ai vărsat pentru El; toată nebunia păgânătăţii ai nimicit-o şi înşelăciunea elinilor ai stins-o. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă po­menirea ta.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Dătător de rouă a făcut în­gerul cuptorul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul lş-a plecat a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu ploile cele Dumnezeieşti aţi stins cuptorul mulţimii idolilor, fiind aprinşi de Dumneze­iasca dragoste şi acum cântaţi cu mare bucurie, luptătorilor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrinzând pe cel ce vă alunga în mreaja cea Dumnezeiască, vrednicilor de sfinţenie, l-aţi scos din adâncul rătăcirii şi l-aţi adus lui Hristos, cântând cu căl­dură: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCutremurat-aţi temeliile în­şelăciunii, arătând luptătorilor neclintită voinţă şi hotărâre bărbătească; iar acum cântaţi cu cucernicie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZămislirea ta este mai presus de cuvânt, Dumnezeiască Mi­reasă; că ai născut pe Dum­nezeu Cuvântul, Care izbăveşte pe oameni de toată neorânduiala şi le dă cuvânt a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu scutul cucerniciei fiind acoperit şi luând crucea ca pe o suliţă ai lovit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Mucenice Tirs, mărirea cea Dumnezeiască a vitejilor mucenici.\n\nStih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind aprins cu dragostea Atotţiitorului, ai intrat bărbăteşte în locul de chinuri al mu­cenicilor şi cu tărie luptându-te ai surpat pe balaurul cel mare, Preaviteazule Filimon.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nÎnecând puterea vrăjmaşului în adâncul bărbăţiei şi al răb­dării tale, Mărite Mucenice Arian, te-ai învrednicit de Împărăţia cea Neclintită întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, stri­găm ţie, cu credinţă, ca îngerul: Bucură-te, că Singură ai născut pe pământ Bucuria, Ceea ce eşti Plină de har, pururea Binecuvântată!\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L, cu Oştile ce­leşti, pe tine te fericim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnchipuind Patima lui Hristos, aţi răbdat încercă­rile multor chinuri, fericiţilor; şi tăindu-vi-se capetele, v-aţi unit cu Cetele cele cereşti, luminându-vă cu Mărire şi împodobindu-vă cu Razele Cele Dum­nezeieşti.\n\nStih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin sângiurile tale ţi-ai vop­sit porfiră, Înţeleptule Mucenice Tirs; şi cu Strălucire îmbrăcându-te cu dânsa şi ţinând Dumnezeiasca Cruce ca un sceptru, veselindu-te împreună cu toţi purtă­torii de biruinţă, acum împărăteşti împreună cu Hristos, de Dumnezeu fiind binecuvântat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDe nevoinţele voastre, ferici­ţilor şi de împotriviri, de moar­tea cea silnică şi de răni, s-au minunat Puterile îngerilor; cu care împreună petrecând, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc sfântă pomenirea voastră, prealăudaţilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nÎntru asemănare de Trup omenesc s-a văzut născându-Se Cuvântul din pântecele tău, răbdând Patimă, Cel Ce este Preabun, Preacurată Fecioară Marie, de Dumnezeu Născă­toare şi a tras la Sine mulţime de mucenici.\n\nIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L, cu Oştile ce­leşti, pe tine te fericim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Spăimântatu-s-a Iosif...\n\nCu scutul dreptei cinstiri de Dumnezeu bine acoperindu-se şi cu Arma Crucii bine într-armându-se mucenicii lui Hristos, cei vrednici de laudă, au surpat taberele tiranului; şi fiind încu­nunaţi de Domnul cu cunună de biruinţă, se veselesc neînce­tat cu Puterile cele de sus şi se roagă Mântuitorului să mântu­iască sufletele noastre.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nDumnezeieşte luptându-se sfinţiţii purtători de biruinţă ai Domnului, au răbdat chinurile, sfâşierile trupului şi moartea cea silnică bărbăteşte şi cu cre­dinţă tare şi desăvârşit au surpat semeţia vrăjmaşului. Pentru aceasta, luând dar de tămă­duiri, vindecă pe cei bolnavi şi izbăvesc de răutate pe cei ce totdeauna strigă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea voastră.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nSufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-mi eu, spurcatul, pe mine însumi m-am necinstit şi cu cuvintele şi cu faptele şi nu am ce face, sau unde să mă adă­postesc; dar nici altă nădejde afară de tine, Fecioară, nu ştiu. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta, ca un rugător alerg acum către tine, Preacurată şi mă rog, mărturisindu-mă ţie: greşit-am. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine, Fecioară, mi-am pus nădejdile eu, robul tău.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Tine, Dumnezeule, Stăpâ­ne şi Izbăvitorule, văzându-Te Mieluşeaua spânzurat pe Cruce cu nedreptate, tânguindu-se, striga Ţie: vai mie, Fiule! Cum pătimeşti şi cum suferi de la cei nerecunoscători ocări şi moarte, Îndelung Răbdătorule, ca să mântuieşti cu totul firea ome­nească cea căzută şi să izbăveşti pe cei ce i-ai făcut după Chipul Tău, Stăpâne! Pentru aceasta strig Ţie: scoală-Te din morţi şi izbăveşte turma Ta de primej­dii, de toată nevoia şi de toate răutăţile.