Canoane\n\nCanon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (2)\n\nTropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur\n\nGlasul al 8-lea\n\nDin gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat; înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 3-lea\n\nIrmos: Cel Ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu Dumnezeiască voie şi a despărţit marea poporului israelitean, Acesta este Dumnezeul nostru Cel Proslăvit; Acestuia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGură de Dumnezeu grăitoare, organul cel cu glas de aur, cu strălucirea cuvintelor şi cu rugăciunile tale, luminează-mi mintea, ca să laud pomenirea întoarcerii tale, Sfinte Părinte Ioan, cel ce porţi numele Dumnezeiescului har.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un Luceafăr de dimineaţă, ca un soare ce luminează pe oameni, ca un luminător al dreptei cinstiri de Dumnezeu, apunând sub pământ, cuvioase, după Legile firii, iarăşi ne-ai răsărit nouă, fiilor tăi, trimiţând din belşug strălucirile minunilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu limba ta cea de aur ai umplut toată partea cea de sub soare cu învăţăturile tale; şi cu cântări de aur ai strălucit tuturor razele tămăduirilor, alungând întunericul patimilor cu întoarcerea ta, cuvioase.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRitorisind cele Dumnezeieşti, ai arătat pe Cuvântul Cel Unul cu Ipostasul, cu toate că luând Trup a ieşit Îndoit din cea Curată; pe Aceea o Binecuvântăm şi cu credinţă neîncetat o Mărim, Dumnezeiescule Gură de Aur.\n\nGlas 3\n\nCatavasie: Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slava S-a preaslăvit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Cel Ce din cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi cu Duhul săvârşindu-le, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn depărtările surghiunului te-a ascuns pe tine, făclia luminoasă a Bisericii, împărăteasa cea preaorbită; dar Hristos iarăşi te-a pus sfeşnic preaînalt.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPicurând ape de minuni şi revărsând râuri de tămăduiri, te-ai înapoiat, Părinte Hrisostom, la cei ce cinstesc cu credinţă pomenirea întoarcerii tale, Sfinte Ioan Gură de Aur.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNilul cel ce revarsă undele sale de aur, în cuvinte şi minuni, s-a întors acum; să alergăm cu credinţă şi să ne adăpăm din destul cu toţii, din toate şi să ne săturăm.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFirea pământească nu poate îndestul să te laude pe tine, pe care îngerii dulce te laudă, ca Una ce ai născut în Trup de Dumnezeu. Însă cu credinţă noi, robii tăi, îndrăznim a te lăuda pe tine şi a te mări.\n\nCatavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica ta, pe care ai câştigat-o cu Scump Sângele Tău.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIubitorilor de cuvinte, veniţi cu bucurie să cinstim cu sfinţite cuvinte pe cel ce s-a întors, peSfântul Părinte Ioan Gură de Aur; pe marele împodobitor al cuvintelor, care cu cunoaşterea adâncă a cuvintelor a defăimat cuvintele cele pline de deşertăciune şi bârfeli.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFericitu-ne-ai pe noi cu bogăţia învăţăturilor, Părinte Hrisostom şi ai înfrânat cu putere mâna cea îngreunată de bogăţia lăcomiei, vădind-o în chip lămurit şi după Lege, cu bogăţia Dumnezeiescului har.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nArcul celor puternici şi îndrăzneala celor înrobitori s-au sfărâmat; iar tu, întru neputinţa trupului îngereşte vieţuind ai biruit, având rugători pe cei ce mai înainte fuseseră prigonitori, Preasfinţite Hrisostom.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCetele îngereşti cu dulci cântări pe tine te laudă, Fecioară. Că pe Acela, către Care nu pot să privească, din pântecele tău Curat L-ai Născut; care Trup a luat fără de schimbare, Prea­curată, Dumnezeiască Mireasă.\n\nCatavasie: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Spre Tine am nădăjduit, Doamne, şi către Tine mânec, Frumuseţea cea mai presus de frumuseţe; veseleşte-mi sufletul eu întru lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi mă mântuieşte.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa o primăvară te-ai arătat, umplând Tainic de mireasmă mulţimile credincioşilor, cu florile harurilor şi stricând iarna răutăţilor, părinte, cu venirea ta.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDumnezeiescul râu, izvorul harurilor, a venit înapoi. Cei însetaţi veniţi de luaţi cu credinţă Apa Vieţii, Dumnezeieşte veselindu-vă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nApunând, te-ai ascuns, vai mie, podoaba mea! Ci, ai venit înapoi, doritorul meu, la vreme, strigă Biserica lui Hristos către tine, părinte, cel ce te-ai întors.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMilostiv fă-mi mie pe Cel Ce a ieşit din pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; pe Cuvântul Cel Purtător de Trup, pe Care, în Biserică, ţinându-L în braţe Simeon, ca pe un Făcător L-a Slăvit.\n\nCatavasie: Când a văzut Isaia, în vedenie pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei Înconjurat, a strigat: vai mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi Lumina Cea Neînserată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci, întinzându-Ţi, Stăpâne, Braţul Tău cel Înalt, ca pe Apostolul Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDespărţitu-te-a de Biserica lui Hristos nebuna împărăteasă, care cu asprime te învinovăţea; dar îndată ea însăşi s-a despărţit; iar tu o învinovăţeşti de-a pururea, arătându-i, în chip minunat, firea de fiară.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOrgan al Duhului Făcătorului a toate te-ai arătat, Sfinte Ioan Gură de Aur, răsunând preaplăcut; iar tirana a asurzit ca o aspidă şi cu moarte ticăloasă i s-a răsplătit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu toate că Sfântul Ioan Gură de Aur a murit, dar a învăţat lămurit pe împăraţi că nu pătimeşte moarte; că întâia oară poruncilor lor nu s-a plecat, iar a doua oară pentru rugăciunile lor s-a întors înapoi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSfântul Ioan Gură de Aur, Unule, cunoscându-te pe Tine, Cel Născut din Fecioară, măcar că ai şi primit Trup şi în două firi ai fost, departe de el ai alungat despărţirea şi amestecarea, Dumnezeule Omule.\n\nCatavasie: Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.\n\nCONDAC\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Ceata îngerească...\n\nVeselitu-s-a în Taină Cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu Focul Cel Luminător al Dumnezeirii şi pe noi ne luminează, care strigăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSpunând, înţelepte, că este o faptă de neiertat a lipsi pe văduvă de ale sale, străin de cetatea împărătească te-a făcut pe tine femeia cea preaîndrăzneaţă; însă şi aceea străină s-a arătat de Dumne­zeiescul har,înstrăinându-se de bunătăţile înţeleptelor tale învăţături.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTe-ai întors, plăcut ca un soare ascuns în nor, mare luminătorule, luminând cu lu­mina tainică a învăţăturilor tale cele de aur pe toţi cei luminaţi prin botez, Părinte Ioan Gură de Aur.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nBiserica, prăznuind astăzi, strigă ţie: ridic către tine mâinile mele, Părinte Hrisostom, ca să te primesc înăuntrul zidurilor mele pe tine prietenul Mirelui, ca pe o dorire de demult, care te întorci acum plin de strălucire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa un Cleşte Tainic vii la Biserică purtând Cărbunele Cel Duhov­nicesc; pe care Simeon primindu-L din mâinile sale, a luminat, Preacurată şi semnele Patimii Lui le-a proorocit în chip lămurit.\n\nCatavasie: Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat eştiDumnezeul părinţilor noştri.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă şi de văpaie nevătămându-se, Dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu laptele dreptei cinstiri de Dumnezeu hrăneşti, părinte cuvioase, Biserica, ce te-a hrănit pe tine, răsplătindu-i înşeptit cu pâinea Dumnezeiescului har şi dulceaţă vărsându-i, ca o băutură de tămăduiri, Preafericite Ioan Gură de Aur.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn tot pământul a ieşit, părinte, vestea învăţăturilor tale; iar nebuna împărăteasă a poruncit a te surghiuni; dar s-a înşelat, căci tu, ca un uriaş, care cutreieră Locurile Cereşti, pretutindenea străluceşti cu razele cuvintelor tale.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nSă se lumineze astăzi adunarea credincioşilor întâmpinând cu veselie pe cel mai ales dintre dascăli. Că a venit şi este de faţă harul cel îmbelşugat, cu care ne săturăm din destul, bucurându-ne.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTe văd pe Tine în braţe de Maică şi Te ştiu Neapropiat cu firea Dumnezeirii. Deci cum eşti ţinut, Cuvinte, pe mâini Tu, Cel Ce ai în mâini toată zidirea, Dumnezeule Omule a zis Simeon, slăvind Puterea Ta Cea Negrăită.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nCatavasie: În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie, nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Minune Nouă şi lui Dumnezeu Cuviincioasă, că prin Uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de Trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu şi a rămas Uşa Încuiată; pe Aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOastea îngerilor, adunarea proorocilor şi Dumneze­iasca ceată a Apostolilor şi a mucenicilor împreună cu noi se bucură cu veselie, făcându-se părtaşi praznicului, preafericite şi darul cântărilor tale socotindu-l a fi al lor; căci viaţa tuturor ai avut-o întruchipată întru tine.\n\nStih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIată a strălucit lumina lumii, Dumnezeiasca făclie cea preaînaltă; iată s-a vădit noianul cel dătător de dulceaţă al Dumnezeieştilor haruri. Veniţi, fraţilor, să ne săturăm de lumină; să ne încălzim şi să ne adăpăm inimile toţi, cu cântări mărind pe cel cu graiul de aur.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCântarea aceasta pe care o aduce ţie, preafericite, întocmai ca doi bănuţi, săracul şi ticălosul meu suflet, cel jalnic văduvit de toate bunătăţile, dar plin de bogăţia dorului Dumnezeiesc, primeşte-o, ca unul ce urmezi Bunătatea Dumnezeiască, răsplătindu-mi mie harul cel bogat în daruri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZis-a Simeon: umblând tremur, dar ţinând în braţe, Fecioară, pe Cel Născut al tău, Cel Ce cu căutătura face tot pământul să se clatine, mă simt puternic. Şi de trupul cel îngrozitor, dezlegându-mă, Dumnezeieştile proorocii adeverindu-se, duc, bucurându-mă şi celor din iad, ca izbăvire, bunele vestiri.\n\nCatavasie: În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii, toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte născut, pe Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nÎnţelepciunea Cea de sus şi harul cuvintelor celor de la Dumnezeu învăţând, ai strălucit tuturor ca aurul în topitoare; şi pe Sfânta Treime ca pe o Unime ai propovăduit-O şi înşelăciunea iubirii de argint ai săgetat-o cu cuvintele tale. Pentru aceasta şi cu râvnă pe împărăteasa mustrând, pe nedrept ai fost îndepărtat de la turma ta. Fericite Părinte Ioan Gură de Aur, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Unul din Treime mai presus de fire L-ai zămislit, Fecioară şi L-ai născut în chip minunat, mai presus de cuvânt şi de cuget şi ai făcut firea omenească, cea izgonită de demult, părtaşă Firii Celei Dumnezeieşti. Pentru aceasta adunându-ne toţi cei ce ne-am mântuit prin naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cuvintelor tale urmând, după datorie pe tine te fericim; rugând pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce te măresc cu credinţă ca pe Maica Lui.