Canoane\n\nCanon de rugăciune la Sărbătoarea Aflării moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia\n\nTropar la Sărbătoarea Aflării moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Pe Faraon cel ce se purta pe car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut oarecând minuni, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luminaţi cu daruri muceniceşti şi stând cu dragoste înaintea lumii celei mari, cu totul luminaţilor mucenici, risipiţi norii sufletelor noastre şi furtuna patimilor, cu darul Atotputernicului nostru Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCeata mucenicilor dându-se cu totul lui Dumnezeu, Celui Ce vede toate şi legându-şi sufletele de dragostea Lui, au dezlegat nodul răutăţii. Şi dăruiesc dezlegare de păcate, celor ce-i fericesc pe ei cu credinţă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCei ce prin ostenelile chinurilor au sfărâmat cu adevărat pe vicleanul şi din zavistie mulţi ani au fost ascunşi, astăzi s-au arătat şi pe mâini de preot înţelepţit de Dumnezeu sunt aduse în Biserică, dând lumii mântuire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăveşte-mă, Fecioară Maică, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul văzut, Care era Nevăzut; şi cu liniştea ta potoleşte valul patimilor mele, tu Singura Îndreptare a oamenilor.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnfierbântându-vă de Dumnezeiasca dragoste mucenicilor, aţi stins focul necredinţei cu râurile sângelui vostru; şi strălucind ca nişte stele luminoase, toată lumea cea de sub soare aţi luminat-o.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMoaştele cele luminoase ale mucenicilor strălucesc lumină de tămăduiri, celor ce cu credinţă aleargă către dânşii; că daruri au scos din izvoarele Mântuitorului, râvnind Patimii Lui celei de bunăvoie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTurnurile credinţei, jertfele lui Hristos, ascunse fiind mai înainte cu mulţi ani, acum s-au arătat şi cu evlavie şi cuvioşie au fost aduse în Biserică de mâini de arhiereu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nBucură-te Ceea ce Singură ai născut pe Domnul a toate; Bucură-te Ceea ce ai mijlocit Bucuria oamenilor; Bucură-te Munte Umbros şi Netăiat; Bucură-te Preacurată, Întărirea credincioşilor.\n\nIrmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea; Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nJunghierea şi moartea Ta cea de bunăvoie, Dătătorule de viaţă, a dorit-o ceata nevoitorilor; şi răbdând multe feluri de osteneli, s-a mutat la Dumnezeiasca Veselie cea fără de durere, cu mulţumire cântând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnconjurându-se cu platoşa Crucii şi întărindu-se cu dragostea cea Dumnezeiască, mucenicii cei Dumnezeieşti au risipit unirea vrăjmaşilor şi taberele lor le-au pierdut prin credinţă cu osârdie cântând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLuminându-vă cu podoabele faptelor bune, v-aţi îmbrăcat cu haină roşie din sângele mucenicesc şi purtând semnul Crucii cel de biruinţă ca un sceptru, v-aţi învrednicit cu adevărat a împărăţi împreună cu Hristos, câştigând nădejdile celor fericiţi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMaica lui Dumnezeu, Binecuvântată Preacurată, Dumnezeiască Podoabă a purtătorilor de chinuri, Ceea ce ai îndumnezeit firea noastră cea căzută prin sfatul şarpelui, izbăveşte-mă de toate smintelile vieţii şi mă învredniceşte să aflu mântuire.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPăzind moaştele Sfinţilor Tăi, Mântuitorule, care erau ascunse de multă vreme, le-ai arătat precum ai binevoit, spre sfinţirea şi mântuirea poporului Tău, Cuvinte şi spre ruşinarea vrăjmaşilor celor ce Te hulesc pe Tine.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGheaţa înşelăciunii aţi topit-o cu căldura credinţei, măriţilor; şi trecând peste multele dureri ale chinurilor de multe feluri, v-aţi odihnit către Cetatea cea de sus, fiind într-armaţi cu dragoste şi plini de slavă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu răbdarea bătăilor toată mânia vrăjmaşului au alungat-o ostaşii cei tari; şi fiind chinuiţi şi spânzuraţi şi în foc materialnic aruncaţi, toată materia nedumnezeirii au ars-o, cu harul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMai Cinstită eşti decât Puterile cele de sus, de Dumnezeu Dăruită, că ai zămislit pe Cuvântul, Cel Ce toate le-a făcut cu cuvântul; şi ai născut pe Cel Ce S-a născut din Tatăl fără de stricăciune, mai înainte de veci, Preacurată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa nişte crini răsăriţi în văile cele duhovniceşti, pe toţi îi umpleţi de miros Dumnezeiesc, prealăudaţilor; şi toată răutatea sufletelor o îndepărtaţi, purtătorilor de chinuri, vrednicilor de laudă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSângele cel închegat al mucenicilor, vindecă rănile sufletelor; căci cu acela rănind tare pe vrăjmaşul, prin Dumnezeiescul Duh, s-au făcut casă de sănătate fără de plată, celor ce cu căldură cer tămăduiri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCereţi, mucenicilor, de la Mântuitorul biruinţă celor binecredincioşi împotriva vrăjmaşilor; iar pentru arhiereul ce v-a adus moaştele voastre cu dragoste fierbinte, cereţi bunăvoinţa cea de sus.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin tine S-a arătat Dumnezeu oamenilor, prin luarea de Trup, Preacurată; Cel Bogat a luat din tine a mea sărăcie, dăruindu-mi intrările nemuririi.\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi...\n\nDin pământ strălucind ca nişte luminători, toată negura păgânătăţii aţi alungat şi pe credincioşi i-aţi luminat, Dumnezeieştilor mucenici, ai Treimii apărători.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu picioarele vesele ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu mucenicia făcându-vă odinioară cunoscuţi Celui Ce v-a zidit şi ascunşi fiind în Taină acum, în chip desăvârşit v-aţi arătat, prealăudaţilor mucenici nouă, care cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nScoateţi, oamenilor, astăzi apa mântuirii din fântâna care izvoreşte, ca din nişte pâraie nematerialnice, din moaştele mucenicilor; şi cântaţi Celui Ce i-a mărit pe dânşii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCei ce s-au arătat prin chinuri, locaşuri Luminii, ascunşi fiind de mulţi ani în ascunzătoare întunecoasă, au strălucit ca nişte luminători, din locuri ascunse, nevoitorii Tăi, Hristoase, povăţuindu-ne pe noi la Lumină.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nProorocii au vestit mai înainte adâncul Tainei tale, Fecioară; că ai purtat în pântece pe Dumnezeu, zămislit din Preacuratul tău sânge, Fecioară; şi L-ai născut în două firi, spre mântuirea şi răscumpărarea noastră.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori nebuneşte a ars cuptorul chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa nişte viţe ale Viei Celei fără de materie fiind mucenicii, ne-au înflorit nouă strugurii cunoaşterii de Dumnezeu; şi au dres tuturor vin de nemurire, care face să înceteze cu adevărat beţia cea de suflet stricătoare, cântând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu scurgerile sângelui au secat râurile nebuniei idoleşti şi focul poruncii tiranului celui fără de Dumnezeu l-au făcut cenuşă, nevoitorii pentru Slava lui Hristos; şi au adăpat din destul toată inima, care cu credinţă cântă: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nCel mai ales dintre arhirei, pornindu-se cu sfinţire a făcut aducerea moaştelor voastre, preafericiţilor; şi în fiecare an o cinsteşte pe dânsa, împreună cu toată tagma cea sfinţită, cântând: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSfinţită fiind de Duhul, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără de prihană, ai născut pe Sfântul Cel Ce Se odihneşte pe sfinţi şi pe Însuşi Făcătorul de bine, Dumnezeu, Care sfinţeşte pe toţi cei ce cu credinţă strigă: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: De şapte ori nebuneşte a ars cuptorul chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii Oştirilor îngereşti şi omeneşti te mărim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUnul pe altul îndemnându-se spre viaţă şi povăţuindu-se între dânşii să fie îndrăzneţi, nevoitorii au suferit chinurile, strigând: iată vremea este prielnică; să stăm şi să biruim pe vrăjmaşul. Că Hristos, Împărţitorul de răsplată, Cel Ce pentru noi a voit să pătimească, ne întinde cununile.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnălţatu-Te-ai pe Lemn, Cuvinte al lui Dumnezeu şi ai atras către tine cetele mucenicilor, care au închipuit Patima şi junghierea Ta, pe care de bunăvoie ai luat-o, Stăpâne, din milostivirea cea pentru noi. Pentru aceasta, dorind după Tine,vitejii ostaşi ca nişte jertfe s-au junghiat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnvrednicindu-vă, prealăudaţi mucenici, purtătorilor de chinuri, a împărăţi pururea cu Hristos în ceruri, cu bucurie, cereţi biruinţă binecredincioşilor creştini şi arhipăstorului şi sufletească mântuire tuturor celor ce cu credinţă vă laudă pe voi astăzi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNor al Soarelui Celui duhovnicesc, alungă norii sufletului meu; Poartă a lui Dumnezeu, te rog deschide-mi uşile dreptăţii, Stăpână şi mă îndreptează către intrările cele bune, Fecioară, izbăvindu-mă de smintelile cele de multe feluri.\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii Oştirilor îngereşti şi omeneşti te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nSurpând cu adevărat înşelăciunea vrăjmaşului şi de zavistie fiind ascunşi vreme de ani îndelungaţi, v-aţi arătat nouă, prealăudaţilor mucenici, tămăduind patimile sufletelor noastre şi vindecând durerile trupurilor, întru Slava Dumnezeului nostru.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nChiverniseşte, Preacurată, sufletul meu cel ticălos şi te milostiveşte spre el, că a alunecat de mulţimea greşelilor întru adâncul pierzării, Preacurată; şi în ceasul morţii scapă-mă de demonii ce mă clevetesc şi de toată pedeapsa.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nŞi prin inima ta, Fecioară Curată şi fără de prihană, a trecut cu adevărat sabie, când ai văzut pe Fiul tău înălţat pe Cruce, Preacurată, Binecuvântată Marie, Scăparea celor păcătoşi, Născătoare de Dumnezeu, Întărirea credincioşilor.