Poezii\n\nCântare de laudă la Sfânta Maria Magdalena\n\nSfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Episcop al Ohridei și Jicei\n\nFoto: Oana Nechifor\n\nFoto: Oana Nechifor\n\nCântare de laudă la Sfânta Maria Magdalena alcătuită de Sfântul Nicolae Velimirovici.\n\nÎnfăşurată în negura tristeţii, Magdalena plânge\n\nMoartea sângeroasă a Fiului lui Dumnezeu.\n\nTristeţea iubirii e cea mai amară,\n\nCăci ea pe nimeni nu mai are în lume prieten,\n\nŞi nici o bucurie, de nicăieri.\n\nLacrimile-i sunt ei mângâiere,\n\nŞi doar durerea, singurul prieten.\n\nSfintei Magdalena lumea i s-a făcut întuneric.\n\nFragilă fiinţă, ea caută lumina,\n\nEa bâjbâie în noapte, fără nici o nădejde.\n\nMormântul Lui măcar, acela-i lumina ei,\n\nDar iată! - şi el e gol!\n\n„L-au furat”, gândi ea, „gol şi neuns cu miruri!”\n\nEa vede şi plânge cu amar, de-amar cuprinsă.\n\nAtunci aude glasul unui om, e lângă ea:\n\nFemeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?\n\n„Mă-ntrebi pe Cine caut? Voieşti ca să mă mângâi?\n\nAtunci, de-ai luat tu Trupul, spune-mi unde L-ai pus.”\n\nIisus în jos priveşte femeia care plânge\n\nŞi-i spune blând: „Maria!”\n\nDin inima Mariei lumina iese ca un fulger;\n\nEa recunoaşte glasul, blândeţea lui nespusă,\n\nGlasul ce-i dă putere, şi-n trup viaţa-i întoarce!\n\nGlasul ce-a vindecat bolnavi,\n\nGlasul ce-a înviat morţii.\n\nO, voce de viaţă-dătătoare,\n\nO, iubită-auzire!\n\nMaria-i în picioare şi-ntorcând capul, vede:\n\n„Rabbuni!”, strigă ea, şi soarele răsare.\n\nPeste Maria-Magdalena, şi peste-ntreaga lume,\n\nRăsare-o Nouă Zi.\n\n( Sfântul Nicolae Velimirovici , Proloagele de la Ohrida , vol. II, traducere de Mihaela Grosu, editura Egumeniţa, Galaţi, 2005, pp. 105-106)