Rugăciuni\n\nCântare de laudă la Sfântul Maxim Kavsokalivitul\n\nRugăciunea bate în inimă ca şi inima însăşi,\n\nRugăciunea inimii – ca şi răsuflarea, Rugăciunea lăuntrică – lumina dinlăuntru,\n\nAceasta în Athos, s-a arătat în Maxim.\n\nMaxim se înălţa ca un duh fără trup,\n\nIradiind lumina rugăciunii;\n\nA rugăciunii bucuria,\n\nA rugăciunii toată îndestularea,\n\nPrin rugăciune văzând cerurile deschise.\n\nPrin rugăciune a văzut cum omul se preaslăveşte,\n\nPrin rugăciune s-a văzut alături de Hristos,\n\nPrin rugăciune Sfânta şi Preacurata lui i s-a înfăţişat.\n\nSufletul lui Maxim șade în ceruri.\n\nSfântul Grigorie odată l-a întrebat:\n\nSpune-mi, O dreptule Maxime, cum cunoşti tu\n\nCă vederile tale sunt bune, cum afli tu că nu sunt înşelătoare,\n\nÎnchipuiri viclene ale şarpelui Satan?\n\nDe acolo ştiu, şi de acolo aflu,\n\nCare vederi sunt bune,\n\nDe acolo că ele îmi încălzesc inima şi trupul cu o bucurie dulce,\n\nCă duhul meu nu se tulbură, ci se umple de pace,\n\nŞi tânjeşte după ele cu dor liniştit;\n\nDe acolo ştiu că ele sunt bune.\n\nPentru că la semnul Sfintei Cruci ele stau încă cu mine\n\nIspita bucurie dulce nu poate să aducă.\n\nDe acolo ştiu că ele sunt bune,\n\nPentru că îmi aduc o pace binecuvântată care mă învăluie cu totul.