Rugăciuni\n\nUn imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoașterea lui Dumnezeu\n\nToți sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui Dumnezeu\npe cât e cu putință firii omenești să o vadă\nPrivește de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arătași a Te întreține cu mine, sărmanul.\nDescoperă-mi lumina Ta,\ndeschide-mi cerurile,\nsau mai bine zis deschide-mi mintea\nși intră și acum înăuntrul meu.\nRăspunde, ca odinioară,\nprin gura mea murdară\ncelor ce spun unii :\ncă nu e nimeni\ncare a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,\nnici nu L-a văzut cineva\nînainte, afară de apostoli.\nBa nici aceia, spun ei,\nnu L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).\nEi dogmatizează că este tuturor\nnecunoscut și nevăzut,\nfolosindu-se de cuvântul\nucenicului prea iubit loan\ncare spune : "Pe Dumnezeu nu L-a văzut\nnimeni dintre oameni" (loan I, 18).\nDa, Hristoase al meu, răspunde-mi repede,\nca să nu par celor fără de minte că aiurez.\n- Scrie, a zis, cele ce-ți spun,\nscrie și nu zăbovi !\nEu eram Dumnezeu dinainte de toate\nzilele, orele și timpurile,\nba și de toate veacurile\nși de toate făpturile\nvăzute și cugetate.\nEram mai presus de minte și rațiune,\nmai presus de toată cugetarea\nunic cu unicul, unic.\nȘi nimic din cele văzute,\ndar nici din cele nevăzute\nnu era înainte de-a fi făcute.\nEu sunt singurul necreat\nîmpreună cu Tatăl și cu Duhul Meu ;\nsingur fără de început,\ndin Tatăl Meu fără de început.\nNici unul dintre îngeri,\nnici dintre arhangheli\nși nici din alte cete (îngerești)\nn-a văzut vreodată firea Mea,\nnici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,\nașa cum sunt.\nEi nu văd decât o rază a slavei\nși un fir al luminii Mele\nși totuși se îndumnezeiesc.\nCăci toți primesc razele dumnezeirii\nca o oglindă, care primește razele soarelui\nsau ca o piatră de cristal\nluminată la amiază.\nDar nimeni nu s-a învrednicit\nsă Mă vadă întreg,\nnici dintre îngeri, nici dintre oameni,\nnici dintre Sfintele Puteri.|Căci sunt în afara tuturor\n\nși tuturor nevăzut\nfără îndoială, nu pizma față de ei\nMă face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.\nNici lipsa de frumusețe\nmă face să Mă ascund și să nu Mă arăt.\nCi fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic\nde dumnezeirea Mea,\nnici nu s-a făcut creatura\negală în putere cu Creatorul.\nDar nici nu îi este aceasta cuiva de folos.\nÎnsă văzând o rază mică,\naflă tainic că Eu exist cu adevărat\nși Mă cunosc că sunt Dumnezeu\ncare i-am adus la existență.\nȘi, ca urmare, plini de uimire și de frică\nÎmi liturghisesc, cântându-Mi.\nCăci nu e cu putință ca Dumnezeu\nsă aducă la existență un alt Dumnezeu,\negal în putere cu Creatorul\nși de o ființă cu Acela ;\nnici nu e cu putință\nsă devină creatul\nde o ființă cu Creatorul.\nCăci cum s-ar putea face egal\ncreatul cu Necreatul ?\nCele create sunt mai mici\ndecât Cel ce e pururea la fel\nși fără de început și necreat.\nPrin aceasta vei mărturisi că Acela există.\ndar că e atât de deosebit,\npe cât o căruță sau un fierăstrău,\nde Cel ce le-a alcătuit.\nDeci cum va cunoaște căruța\npe cel ce-a alcătuit-o ?\nSau spune-mi cum va cunoaște\nfierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă ?\nCum ÎI vor cunoaște de nu le va da lor\ncunoștința despre Sine,\nde nu va pune în ele vederea\nCel ce le-a alcătuit,\nfapt cu neputință pentru toate cele create.\nDeci nimeni dintre oameni\nși nimeni dintre îngeri\nn-a primit puterea\nde-a da altora duhul,\nsau de-a le procura viața.\nDar Domnul tuturor\navând singur puterea,\navând singur stăpânirea\nși fiind izvorul vieții,\naduce la existență viețuitoarele însuflețite\nși dăruiește fiecăreia prin voință,\nca un Meșter, ca un Stăpân\ncâte gândește și voiește.\nLui fie slava și puterea\nacum și pururea și în vecii vecilor. Amin.