Paraclisul Sfântului Mucenic Ipatie al Gangrelor

Paraclise\n\nParaclisul Sfântului Mucenic Ipatie al Gangrelor\n\nAlcătuirea pururea-pomenitului Gherasim Monahul Micraghiannanitul, Imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos; tălmăcit din greceşte cu acrivia podobiei.\n\nPreotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;\n\nstrana: Amin; şi numaidecât\n\nPsalmul 142\n\nDoamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morţii cei din veac. Şi s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă, Doamne; slăbit-a duhul meu. Să nu întorci faţa Ta de la mine şi să mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne; la Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta sfârşi-vei pe vrăjmaşii mei şi pierde-vei pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.\n\napoi cântăm\n\nDumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.\n\ncu Stihurile acestea:\n\nMărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.\n\nToate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.\n\nDe la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.\n\nşi Troparul Paraclisului. Glasul al 4-lea.\n\nΌ ύψωθείς εν τω Σταυρώ (Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce).\n\nArhiereule al Domnului slavei şi Mucenice lucrător al minunii, nu conteni, Ipatie, rugând pe Hristos din toată primejdia şi ispita şi boala şi toate-ncercările să scăpăm, fericite, cei ce solirea ta am dobândit şi cu credinţă venim la lăcaşul tău.\n\nSlavă. Acelaşi sau Troparul hramului.\n\nŞi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu.\n\nCel ce Te-ai înălţat pe Cruce.\n\nNu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, de a grăi noi stăpâniile tale; că pentru noi de n-ai fi stat solind la Hristos, cine ne-ar fi izbăvi dintr-atâtea primejdii; sau cine ne-ar fi păzit nerobiţi pân-acum? Nu vom lipsi, dar, de a te ruga, că mântui pururi, Stăpână, pe robii tăi.\n\nPsalmul 50\n\nMiluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu curăţeşte-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi vicleşug înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor întăreşte-mă. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă din sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aş fi dat; arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi zidească-se zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, ridicare şi arderi de tot. Atunci vor pune pe altarul Tău viţei.\n\nCanonul\n\nPeasna I-a. Glasul al 8-lea. Ύγράν διοδεύσας (Apatrecând-o).\n\nStihul: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.\n\nPe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă-L să ne scape dintru toate nevoile pe cei ce cu dragoste şi râvnă te lăudăm, ierarhe Ipatie.\n\nAl Domnului slavei arhiereu aflându-te, sfinte, Lui şi cere-ne, ca un bun, de toată greşeala dezlegare şi izbăvire de patimi, Ipatie.\n\nSlavă.\n\nPlin de strălucirea sfintei Treimi fiind, fericite ierarhe Ipatie, cu a ta solire luminoasă tot întunericul minţii alungă-mi-l.\n\nŞi acum.\n\nFântână a milei dumnezeieşti, cu har dăruită, Născătoare de Dumnezeu, cu ploaia mijlocirilor tale stinge-mi aprinşii cărbuni cei ai patimii.\n\nPeasna a III-a Ούρανιας άψΐδος\n\n(Cel ce bolta cerească).\n\nDintru toată nevoia şi din necaz scapă-ne şi din neputinţă şi boală, Sfinte Ipatie, cu mijlocirea ta bineprimită la Domnul ştergere greşelilor pururi solindu-ne.\n\nLa lăcaşul tău pururi toţi alergând, bunule, grabnic izbăvire din scârbe luăm cu harul tău cu mijlocirea ta de bucurie cerească sufletul umplându-ne, Sfinte Ipatie.\n\nSlavă.\n\nHarul tămăduirii de la Hristos dobândind ca un mucenic, fericite Sfinte Ipatie, sufletul, bunule, deopotrivă cu trupul de boală şi patimă tămăduieşte-ne.\n\nŞi acum.\n\nStrălucit-a în lume în chip de om muritor dintr-ale tale sângiuri curate Cuvântul Tatălui, scăpând pe cei ce te ştiu de Dumnezeu Născătoare şi te cântă pururea, Maică a Domnului.\n\nşi aceste două tropare\n\nPrimejdia şi strâmtorarea alungă-le Ierarhe, scăpându-i pe robii tăi, slăvite Ipatie, preagrabnic izbăvitorule din necazuri.\n\nÎndură-te, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, şi chinul meu cel trupesc degrab conteneşte-mi-l, şi vindecă-mi sufleteasca durere.\n\nPreotul zice ectenia:\n\nMiluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.\n\n(la fiecare cerere strana cântă Doamne miluieşte de 3 ori).\n\nÎncă ne rugăm pentru binecinstitorii şi dreptslăvitorii creştini.\n\nÎncă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Patriarhul nostru (...).\n\nÎncă ne rugăm părintele şi egumenul nostru (...)\n\nşi pentru toată obştea noastră cea întru Hristos.\n\nÎncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (... şi) a tuturor binecinstitorilor şi drept-slăvitorilor creştini, a evlavioşilor închinători ai sfintei Mănăstirii acesteia, a ctitorilor, dăruitorilor şi binefăcătorilor ei.\n\nÎncă ne rugăm şi pentru fraţii noştri care sînt în ascultări şi pentru toţi cei ce ne miluiesc, ne-au miluit, ne slujesc şi ne-au slujit nouă în sfântă Mănăstirea aceasta.\n\nşi Ecfonisul:\n\nCă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin.\n\nSedealna. Glas 2. Πρεσβεία θερμή.\n\nFrumos păstorind aleasă turma Domnului, întreg te-ai slăvit întru mărturisirea ta, solitor, Ipatie, la Hristos, părinte, vădindu-te celor ce strigă: Sfinte, nu-nceta iertare a ne cere greşelilor.\n\nPeasna a IV-a. Είσακήκοα Κύριε\n\n(Auzit-am, Doamne) .\n\nPreafierbinte solirea ta din nevoia toată grabnic ne mântuie; mulţumire, dar, şi laudă îţi aducem, sfinte, cu osârdie.\n\nÎntărire şi pavăză a Ortodoxiei, Sfinte Ipatie, arătatu-te-ai cu faptele; de necazul mare izbăveşte-ne.\n\nSlavă.\n\nAlergăm ca la un liman neînviforat, sfinte, la lăcaşul tău, izbăvindu-ne, Ipatie, din furtuna mare a necazului.\n\nŞi acum.\n\nMort cu totul mi-e cugetul; la a ta solire alerg, Stăpâna mea şi pe mine înviază-mă, ceea ce-ai născut Viaţa veşnică.\n\nPeasna a V-a. Φώτισον ημάς\n\n(Luminează-ne pe noi).\n\nCaută spre cei ce aleargă la solirea ta şi tuturora dă-le, preabunule, toată cererea, Ipatie, cu harul tău.\n\nSfarmă şi acum cu toiagul mijlocirilor toată săgeata, Sfinte Ipatie, cea asupră-ne zvârlită de diavolul.\n\nSlavă.\n\nPicură-mi de sus, ca un bun, dulceaţa harului şi tot amarul patimii ce mă ţine încleştat curmă-l, Sfinte Ipatie.\n\nŞi acum.\n\nÎn împresurări pe toţi robii tăi acoperă-i, Împărăteasă, Maica lui Dumnezeu, şi smintelile vicleanului alungă-le.\n\nPeasna a VI-a. Την δέησιν\n\n(Rugăciunea voi vărsa către Domnul).\n\nNecazul care ne vine asupră îndulceşte-l cu a ta ocrotire şi la liman liniştit, Mucenice, călăuzeşte-ne cu mijlocirea ta, că solitor la Dumnezeu te avem, Ierarhe Ipatie.\n\nDe toată împresurarea şi răul mai presus ne păzeşte, Părinte, şi a poruncilor sfinte lucrare şi părtăşia curată a harului cere-ne de la Dumnezeu, Mucenice-sfinţite Ipatie.\n\nSlavă.\n\nPe calea bunei cinstiri alergat-ai şi cununa cerească luând-o ocrotitor şi tărie şi pază de la Hristos ni te-ai dat, fericitule; ca şi acum şi pururea dăruieşte-ne, bunule, harul tău.\n\nŞi acum.\n\nLumina lumii, Fecioară, Născând-o, întunericul alungă-mi-l, Maică, şi cu a ta strălucire îndreaptă sufletul meu la lumina poruncilor Fiului tău şi Dumnezeu, să te laud, Stăpână, de-a pururea.\n\nşi aceste două tropare\n\nAlungă-ne, Preafericite, necazul şi toată boala, pe toţi, cu solirea ta, slăvite Ipatie, scăpându-i de osânda cumplită.\n\nNăscut-ai netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară maică, pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat, lucrând mântuire la toată lumea.\n\nPreotul zice ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,\n\nşi pomeneşte iarăşi ca după Peasna a III-a, cu acelaşi ecfonis;\n\nCondacul. Glas 2. Τοις των αιμάτων σου.\n\nDe Dumnezeu proslăvite Ipatie Arhiereu cinstit al Gangrelor, a noastră scăpare prea grabnică, din vătămare şi boală ridică-ne pe cei ce-ţi cântăm cu osârdie.\n\nŞi numaidecât Prochimenul. Glas 4.\n\nPreoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.\n\na treia oară cu Stihul:\n\nMinunat Dumnezeu întru Sfinţii Săi.\n\nPreotul: Domnului să ne rugăm.\n\n(Strana: Doamne miluieşte .)\n\nCă sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin. Toată suflarea să laude pe Domnul (de trei ori, cu încheiere).\n\nPreotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie....\n\nşi Evanghelia după Luca (XII, 8-12).\n\nSlavă.\n\nPentru mijlocirile Ierarhului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.\n\nŞi acum.\n\nPentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.\n\nStihul: Milostive, miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.\n\nŞi Podobnica aceasta. Glas 6.\n\nΌλην άποθέμενοι. (Toată nădejdea).\n\nDe taină cunoscător Dumnezeieştii Troiţe, Părinte, făcându-te, lucrarea minunilor ai luat în dar şi plineşti cererea credincioşilor pururi, izbăvindu-i din primejdie; pentru aceasta, dar, strigăm către tine, preabunule: din toate-mpresurările scapă-i pe cei care te laudă, Ipatie Sfinte, scăparea şi nădejdea tuturor şi solirea nezăbavnică la Domnul minunilor.\n\nPreotul zice rugăciunea Litiei:\n\nMântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău.\n\nStrana: Doamne miluieşte (de 12 ori) .\n\nEcfonis: Cu mila şi cu îndurările.\n\nPeasna a VII-a. Oί έκ τής Ίουδαίας\n\n(Feciorii lui Israil).\n\nLa cărarea cea strâmtă îndreptat-ai, Părinte, pe păstoriţii tăi; aşijderea ne-ndreaptă, Ipatie slăvite, să strigăm cu osârdie: bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.\n\nStrălucit-ai, Părinte, întru dogmele harului la Soborul dintâi; ci dă-ne pe piatra credinţei a rămâne întăriţi cu solirea ta la Împăratul Hristos, sfinţite Mucenice.\n\nSlavă.\n\nDupă lege luptat-ai, ruşinând rătăcirile lui Novat oarecând, Ipatie slăvite; păruta-nţelepciune de la cei ce te laudă îndepărteaz-o, dar, şi toată flecăreala.\n\nŞi acum.\n\nDă-mi putere, Curată, a călca uneltirile luptătorului şi toată viclenia aceluia, Stăpână, s-o abat întăreşte-mă şi minţii mele îi dă lumina pocăinţei.\n\nPeasna a VIII-a. Τον Βασιλέα\n\n(Pe Împăratul Ceresc).\n\nDe sus, Părinte, dă ajutorul tău grabnic, mântuindu-i din toată nevoia pe cei ce sărută icoana ta cinstită.\n\nDă sănătate trupească şi sufletească celor ce la lăcaşul tău, sfinte, aleargă cu râvnă, cerându-ţi mijlocirea.\n\nstih: Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Domnul.\n\nDarul minunii de la Stăpânul luându-l, Mucenice, de chinuri şi boală vindecă-mă grabnic, Ipatie slăvite.\n\nŞi acum.\n\nTicăloşitul meu suflet, Preacurată, de-al vrăjmaşului rău izbăveşte-l şi pune-l de strajă dumnezeiasca frică.\n\nstih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.\n\nPe Împăratul Ceresc, pe Care ÎI laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nPeasna a IX-a. Întâi Irmosul, fără stih.\n\nFecioară Preacurată, cei mântuiţi prin tine de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cu netrupeştile cete pe tine mărindu-te.\n\nApoi troparele.\n\nΚυρίως Θεοτόκον (Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare),\n\nAl celor ce aleargă la a ta solire ajutătorule, Sfinte Ipatie, pururi păzeşte-i, Părinte, pe cinstitorii tăi.\n\nA apelor pierzării repejune seac-o, ce-mi potopeşte de-a pururea inima, şi lacrimi de pocăinţă dă-mi, fericitule.\n\nSlavă.\n\nDin ceruri, ierarhe, cererea primeşte-o celor ce pururi cu râvnă te laudă şi tuturora plineşte-o, Sfinte Ipatie.\n\nŞi acum.\n\nA Fiului tău, Maică, dragoste aprinde-o în ticăloasa mea inimă, rogu-te, arzând păcatul dintr-însa, şi mântuieşte-mă.\n\nŞi, tămâind Preotul, cântăm:\n\nCuvine-se cu adevărat să te fericim, de Dumnezeu Născătoare, cea pururea-fericită şi cu totul fără prihană şi Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai proslăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.\n\napoi Megalinariile Sfântului.\n\nGlasul al 8-lea. Την τιμιωτέραν\n\n(Pe cea mai cinstită).\n\nBucură-te, Sfinte Ipatie, părtaşule vrednic al slujirii apostoleşti; bucură-te, râul cel mare al minunii şi lauda aleasă a Mucenicilor.\n\nBucură-te, chivotul harului, Ipatie Sfinte, şi făclie a dogmelor; bucură-te, sfeşnicul Gangrelor cel mare, şi al Ortodoxiei sprijin şi pavăză.\n\nRazele minunilor strălucind, vesteşti, Ierarhe, la al lumii Sobor dintâi pe Fiul cu Tatăl a fi de-o-fiinţă şi de-o-închinare, Sfinte Ipatie.\n\nPuterea luând-o de la Hristos, lucrezi, Ierarhe, sumedenie de minuni şi fiara cea mare, cea din vistierie, zicând doar cu cuvântul, omori, Ipatie.\n\nPe cei ce silesc la lăcaşul tău, păzeşte-i, Părinte, întru totul nevătămaţi, iar celora care cer sfânta ta solire, Ipatie, dezleagă-i de toată patima.\n\nCelor ce venim cu evlavie, o, preafericite, la cinstită icoana ta cererile toate plineşte-le, Părinte, şi binecuvântarea dă-ne, Ipatie.\n\nDe toată urgia păzeşte-ne şi toată năpasta şi nevoia nevătămaţi, pe cei ce scăpare te-am dobândit, Părinte, iertare de la Domnul pururi cerându-ne.\n\nCu toate oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul sfinţilor, Stăpână, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.\n\nApoi Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;\n\npreotul: Că a Ta este împărăţia ; şi\n\nTroparul Sfântului, din Minei. Glas 4.\n\nΤαχύ προκατάλαβε (Degrab ne întâmpină).\n\nSlujind cu evlavie lui Dumnezeu, te-ai făcut Bisericii Gangrelor dumnezeiesc Ierarh, Părinte Ipatie; lumea, dar, luminând-o cu minunile tale, L-ai arătat pe Fiul de un scaun cu Tatăl, la ceruri muceniceşte bucuros mutându-te.\n\nDupă care Preotul zice ectenia:\n\nMiluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...,\n\nstrana: Doamne miluieşte (de trei ori),\n\nÎncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea...,\n\nstrana: Doamne miluieşte (de trei ori),\n\nÎncă ne rugăm să se păzească sfântă mănăstirea aceasta...,\n\nstrana: Doamne miluieşte (de 40 ori + 3 ori),\n\nÎncă ne rugăm şi pentru ca să audă Domnul Dumnezeu...,\n\nstrana: Doamne miluieşte (de trei ori, recitativ),\n\nAuzi-ne pe noi, Dumnezeule...,\n\nstrana: Doamne miluieşte (de trei ori),\n\niar Preotul zice ecfonisul: Că milostiv;\n\napoi face Otpustul mic,\n\nfără însă a zice Pentru rugăciunile; apoi zicem acest\n\nTropar. Glasul al 2-lea.\n\nΌτε έκ τού ξύλου (Când de pe lemn).\n\nGangrelor păstor dumnezeiesc şi întăritură şi reazem fost-ai, Ipatie, a toată Biserica, preaminunatule; îţi strigăm, dar, rugându-ne: Din toată nevoia şi împresurarea grea şi din durere şi boli scapă-i, Mucenice sfinţite, cu a ta fierbinte solire, pe cei ce te cheamă cu osârdie.\n\nStăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.\n\nToată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.\n\nşi acest tropar pe glasul întâi\n\nPentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un singur îndurat.\n\nşi preotul încheie zicând\n\nPentru rugăciunile.\n\nÎntr-acest chip tălmăcit Chiliei Vatopedine a Sfântului, de către Cornel diaconul, al Bisericii Sfântului Grigorie Palama din Bucureşti.\n\nDumnezeului nostru slavă. Amin.