Paraclise\n\nParaclisul Sfântului Nicolae Planas\n\nDupă rugăciunile începătoare:\n\nPsalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea...\n\nTropar\n\nGlasul al 4-lea\n\nSăltaţi acum popoare bătând din palme cu tărie şi primiţi pe Sfântul cel vestit între Sfinţi, pe Nicolae Naxiotul, pe primitorul cel călduros al tuturor celor ce i se roagă şi pârga cea dumnezeiască a tuturor preoţilor; pe cel care în vremurile din urmă a bineplăcut lui Dumnezeu.\n\nSlavă... Şi acum...\n\nNu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.\n\nApoi: Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...\n\nCântarea 1\n\nGasul al 8-lea\n\nIrmos: „Apa trecând-o ca pe uscat...”\n\nStih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVlăstarul cel ales al Naxului şi moştenitorul cel sfinţit al Raiului, sădit fiind de mic, Părinte, în curţile Domnului cele sfinte, ai adunat cu îmbelşugare, belşug de roade nemuritoare.\n\nChemat ai fost din pruncie, spre a Domnului slu­jire, şi fără murmur ai purtat, ca un preot adevărat, jugul cel uşor şi bun al preablândului Stăpân.\n\nSlavă...\n\nDăruieşte-mi harul tău, Părinte, înţelepciune şi luminare minţii, ca să laud în cântări ale tale îndurări.\n\nŞi acum.. .\n\nFiind bun şi milostiv, Părinte Nicolae, roagă-te neîncetat de Dumnezeu Născătoarei, să ridice de pe sufletele noastre, sarcina mulţimii de păcate.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: „Doamne, Cel ai făcut cele de deasupra...”\n\nFăcându-te asemenea Serafimilor prin slujba privegherilor, şi trăind ca un neagonisitor, te-ai îmbogăţit cu rodul ostenelilor.\n\nUmplându-te de dumnezeiască râvnă, ai săvârşit Liturghia cea sfântă, pe care în fiece zi vreme de cincizeci de ani neîncetat o ai înălţat.\n\nSlavă...\n\nPâraie de lacrimi vărsând, şi văpaia patimilor tale stingând, ai ajuns la limanul cel lin, de unde te roagă, Cuvioase, pentru sufletele noastre.\n\nŞi acum...\n\nStăpână de Dumnezeu Născătoare, mângâierea celor ce sunt în întristare, nu înceta a te ruga pentru noi, cei cufundaţi în nevoi, ca să dobândim prin tine, sufletelor mântuire.\n\nUrmătoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a:\n\nPărinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelor luminare.\n\nDumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor mele.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: „Am auzit Doamne, taina rânduielii Tale...”\n\nToată mâhnirea ai alungat când Dumnezeu te-a încercat, căci rămânând fără soţie, ai ales altă-nsoţire, a monahilor vieţuire.\n\nLepădând întinăciunea cea trupească, împreună şi pe cea sufletească, petrecut-ai viaţă îngerească, şi te-ai ridicat mai presus de lume, pe care nu o uita în rugăciune.\n\nSlavă...\n\nUmblând prin ropot de ape multe, neudat ai ajuns la biserica ta, Sfinte, unde te-ai înălţat prin rugă sfântă, ca un vultur ce spre ceruri se avântă.\n\nŞi acum...\n\nMilostiveşte-te spre robii tăi, o, Maică a milostivirii, şi ne scoală pe noi din somnul cel greu al nesimţirii, şi roagă-te cu îndrăznire pentru a noastră mântuire.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: „Luminează-ne pe noi. Doamne...”\n\nPentru multa ta smerenie şi mai multa osteneală, dobândit-ai către Domnul minunată îndrăzneală; de aceea, nu-nceta din sfinţita rugăciune pentru pace între oameni şi bunăvoire-n lume.\n\nN-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor dormitare, până ce n-ai adunat vistierii nemuritoare de care ne-mpărtăşeşte şi pe noi cei sărăciţi, care suntem în păcate şi de patimi istoviţi.\n\nSlavă...\n\nDreptar te-ai făcut, Părinte, prin învăţăturile tale, care s-au făcut tuturor făclii spre luminare. Arată-mi şi mie calea, care, prin ascultare, nerătăcit să mă conducă, la veşnica cămară.\n\nŞi acum...\n\nDe râvna cea bună, Stăpână, umple inima mea, ca să mă ostenesc şi eu pentru mântuirea mea. Şi-mi întăreşte sufletul, cu buna sprijinire, ca să mă ridic şi eu din multa lenevire.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: „Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul...”\n\nSlujind Înaintemergătorului şi lui Elisei Proorocul, te-ai învrednicit de harul şi binecuvântarea lor, iar mie celui ce îndrăznesc în laude să te cinstesc, dăruieşte-mi cu-ndurare a ta binecuvântare.\n\nRogu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugăciunile tale, de cursele vrăjmaşului cele multe, degrab să aflu uşurare. Şi mă păzeşte nevătămat de ele, cu a ta apărare.\n\nSlavă...\n\nSlobozeşte-mă de patimi. Sfinte, şi de a ispitelor felurime, de bolile cele ce mă chinuiesc, de moarte şi de stricăciune, dăruindu-mi sănătate trupului şi a sufle­tului nepătimire.\n\nŞi acum...\n\nPreasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciu­nile tale, cere nouă de la Fiul tău, iertare de greşeli şi dumnezeiască întărire, să scăpăm de a lumii împătimire.\n\nApoi troparele de după Cântarea a 3-a:\n\nPărinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelelor luminare.\n\nDumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor mele.\n\nDoamne miluieşte (de 3 ori)\n\nSlavă... Şi acum..., glasul al 6-lea:\n\nPărinte de trei ori fericite, slujitor neobosit al Tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit la rugăciune şi liturghisitor plin de râvnă al Jertfei celei fără de sânge, stâlp al răbdării şi al sărmanilor părinte, pildă de smerenie şi pentru lume rugător fierbinte, nu înceta Nicolae Sfinte milostiv a-L face pe cerescul Părinte, pentru sufletele noastre cele prihănite.\n\nEVANGHELIA\n\n(Luca 13, 1-9)\n\nSlavă..., glasul al 2-lea:\n\nPentru rugăciunile Cuviosului Tău, Nicolae, Milostive, curăteşte mulţimea greșelilor noastre.\n\nŞi acum...\n\nPentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulţimea greșelilor noastre.\n\nStih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...\n\nGlasul al 6-lea\n\nDin fragedă copilărie ţi-ai afierosit inima lui Dumnezeu pe care L-ai iubit, şi dorind să petreci viaţă îngerească ai primit slujirea preoţească, şi covârşind pe mulţi în nevoinţa privegherii, la Cer te-ai ridicat prin virtutea răbdării. Pe Dumnezeu roagă-L preabunule Părinte, să ne păzească de nevoi şi ispite.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: „Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon...”\n\nCelor ce te lăudăm pe tine, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, fă-te grabnic ajutător şi din primejdii izbăvitor, ca să cântăm noi, păcătoşii: Bine eşti cuvântat Dumnezeul Părinţilor noştri.\n\nLepădându-te de bogăţiile vieţii, Părinte, ai umblat pe urmele Domnului cele sfinte, Căruia cu credinţă i-ai cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nSlavă...\n\nInima ta cea curată de dragostea Domnului învă­păiată, ca o făclie în întuneric s-a arătat şi cu vrednicie a cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nŞi acum...\n\nStăpână de Dumnezeu Născătoare, roagă-te împreună cu Sfântul Nicolae, lui Hristos bine să-I plac şi să-I cânt neîncetat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: „Pe împăratul ceresc...”\n\nSmerindu-ți trupul tău, Părinte, prin posturi, privegheri şi pătimiri multe, ai ajuns prin văzduh mergător şi cu îngerii împreună-vorbitor.\n\nCum nu ne vom minuna noi smeriţii, de credinţa ta cea mare, Sfinte? Căci închinându-te Sfinţilor din biserica ta şi ale lor picioare neajungând a le săruta, aceia cu dragoste spre tine coborau.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl...\n\nPe cei ce se închină în biserica ta şi pe toţi cei ce-ţi cinstim pomenirea, nu ne trece cu vederea, Părinte, ci ne dăruieşte binecuvântare şi-ntărire.\n\nŞi acum...\n\nCaută Fecioară de Dumnezeu Născătoare spre duhovniceştii fii ai Părintelui Nicolae şi te roagă Fiului tău, să-i păzească de ispita celui rău.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: „Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu,...”\n\nÎmpreună-locuitor cu îngerii te-ai făcut când cu moarte cuvioasă către Domnul ai trecut, pe Care roagă-L, Părinte Nicolae, să ne dăruiască iertare de greșeli.\n\nA credincioşilor aleasă mulţime ce de pretutindeni aleargă la tine, îţi cântă şi te laudă neîncetat, ca pe un prieten al lui Hristos adevărat.\n\nSlavă...\n\nÎn toată latura drept-slăvitoare a ajuns vestea isprăvilor tale, pentru aceasta cu toţii aleargă la tine mişcaţi de dragoste fiiască, ca de mângâiere dumnezeiască să se învrednicească.\n\nŞi acum...\n\nO, Maică Preacurată, primeşte-mi ruga cea săracă şi o du pe ea Fiului tău, rugându-L să mă izbăvească de înşelăciunea celui rău.\n\nApoi: Cuvine-se cu adevărat...\n\nŞi acestea:\n\nPe cel minunat între preoţi şi neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumătate de veac, Jertfa cea fără de sânge o a înălţat, pe Nicolae cel nou, toţi să-l lăudăm.\n\nPe vlăstarul cel nou al Naxului şi liturghisitorul cel sfinţit al atenienilor, pe Nicolae Planas, părintele nostru şi bineplăcutul lui Dumnezeu, cu laude şi cântări acum să-l întâmpinăm.\n\nPe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu îngerii, toată obştea dreptcredincioşilor cu dragoste să-l lăudăm.\n\nPe râvnitorul cel nou, pe tăinuitorul Domnului, pe cel ales între preoţi, pe liturghisitorul cel neobosit, pe mijlocitorul păcătoşilor, pe Sfântul cel de curând ară­tat, cu dragoste lăudându-l să-l cinstim.\n\nCu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergătorul Domnului, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu Cuvioşii şi cu toţi Sfinţii, roagă-te lui Dumnezeu, Părinte Nicolae, pentru sufletele noastre.\n\nApoi: Otpustul.