Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:\n\nBinecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin.\n\nDacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:\n\nP entru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.\n\nApoi se rostesc rugăciunile începătoare:\n\nS lavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.\n\nÎ mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.\n\nS finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori) .\n\nS lavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.\n\nP reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.\n\nD oamne, miluiește (de trei ori) , Slavă..., Și acum...\n\nT atăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.\n\nD acă este preot de față, zice:\n\nC ă a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin.\n\nDacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:\n\nP entru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.\n\nD oamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...\n\nV eniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.\n\nV eniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.\n\nV eniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.\n\nPsalmul 142\n\nD oamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.\n\nSlavă..., Și acum...\n\nAliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori) .\n\nȘi îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:\n\nD umnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori) .\n\nTroparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...\n\nP ropovăduitorul Domnului cel cu nume mare și temelia Apostolilor, Ioane, urmând lui Dumnezeu, preasfinte, treci cu vederea toate căderile ticălosului meu suflet. Izbăvește-mă de primejdiile de tot felul și îndupleca de Dumnezeul tuturor să-mi dea iertare la Judecată (de două ori) .\n\nSlavă..., Și acum..., asemenea:\n\nN u vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.\n\nApoi\n\nPsalmul 50\n\nM iluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.\n\nCanonul,\n\nglasul al 8-lea:\n\nCântarea 1\n\nIrmos: Apa trecând-o ca pe uscat...\n\nC umplite gânduri mă înviforează și către tine alerg, căutând mântuire, Prorocule și Înaintemergătorule al Domnului. De toată boala și vătămarea izbăvește-mă.\n\nN ăvălirile patimilor mă tulbură și de multă mâhnire umplu sufletul meu. Alină-le, fericite, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Prorocule, și mă ocrotește.\n\nSlavă...\n\nC a cel ce ai botezat pe Însuși Făcătorul pământului, al mării și al cerului, al tuturor celor văzute și nevăzute, roagă-L să mă izbăvească de toată boala și vătămarea.\n\nȘi acum...\n\nF iind bolnav cu trupul și sufletul, cercetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă, învrednicește-mă, Maica lui Dumnezeu, ca una ce ești bună și Născătoarea Celui Bun.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Doamne, Cel ce ai făcut...\n\nA jutorul și acoperământul tău pururea dă-mi mie, celui ce te chem, Prorocule. Tu călăuzește-mă, cu rugăciunile tale, la limanul cel neclintit și mă izbăvește de curse potrivnicului.\n\nR ogu-te, Prorocule, cu rugăciunile tale, degrabă alungă departe de la mine tulburarea sufletească și asupririle bolilor grele ce pururea vin asupră-mi, Înaintemergătorule.\n\nSlavă...\n\nD e păcate grele și de chinurile bolilor fiind potopit, Prorocule, tu îmi ajută mie, celui ce cu totul alerg sub acoperământul tău și fierbinte strig: Ocrotește-mă, Înaintemergătorule.\n\nȘi acum...\n\nC eea ce ai născut pe Binefăcătorul, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Cel puternic întru tărie, de Dumnezeu fericită.\n\nApoi aceste Stihiri:\n\nI zbăvește de toată boala, Înaintemergătorule al Mântuitorului, pe cei ce aleargă la acoperământul tău și izbăvește-i de chinurile veșnice.\n\nC aută cu milostivire, prealăudată de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.\n\nPreotul zice ectenia întreită scurtă.\n\nM iluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.\n\nStrana: Doamne, miluiește (de trei ori) .\n\nPreotul (diaconul): Î ncă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N) , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N) ], pentru sănătatea și mântuirea lui.\n\nÎ ncă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.\n\nÎ ncă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.\n\nÎ ncă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.\n\nEcfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin.\n\nÎn lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori) . Și îndată sedealna, glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină...\n\nC a pe o comoară dumnezeiască, ascunsă în pământ, Hristos ne-a descoperit nouă capul tău, Prorocule și Înaintemergătorule. Cu toții, deci, adunându-ne, pentru aflarea acestuia, Îl lăudăm în cântări de Dumnezeu insuflate pe Mântuitorul, Cel ce ne mântuiește din stricăciune cu rugăciunile tale.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne...\n\nC el ce ai botezat pe Domnul, Începătorul păcii, alină, cu rugăciunile tale, tulburarea patimilor mele și în pământul celor blânzi sălășluiește-mă.\n\nC el ce tuturor ai vestit fără tăgadă pe Adâncul milostivirii, rogu-mă ție, cere să ne izbăvim de chinuri.\n\nSlavă...\n\nB ucurându-ne, Înaintemergătorule, de revărsarea darurilor tale, îți cântăm laudă noi, cei ce ne bucurăm de ocrotirea ta.\n\nȘi acum...\n\nN ădejde și tărie și zid de mântuire, câștigându-te pe tine, prealăudată, de tot necazul ne izbăvim.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Luminează-ne pe noi...\n\nP linește cererile noastre, ale celor ce te cinstim, cel ce ai umplut cele de sub soare cu lumina cea neapusă, prin propovăduirea ta, Înaintemergătorule.\n\nI zbăvește-ne din primejdii, Botezătorule al lui Hristos, cel ce ai vestit Izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.\n\nSlavă...\n\nD ezleagă neputința bolilor cumplite cu fierbințeala rugăciunilor tale, cel ce te-ai arătat vrednic a boteza pe Mântuitorul.\n\nȘi acum...\n\nT ămăduiește, Curată, neputința patimilor mele, învrednicindu-mă cercetării tale și sănătate cu rugăciunile tale dăruiește-mi.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Rugăciunea mea...\n\nR ăpește-mă din moarte și din stricăciune, dându-mi a mă desfăta de nestricăciune; din ispite și primejdii de tot felul și din năvala bolilor ridică-mă, cu rugăciunile tale cele către Domnul, Botezătorule, și păzește-mă, rogu-mă.\n\nO crotitor al vieții mele te știu pe tine și fierbinte rugător în necazuri, cel ce risipești norul ispitelor și alungi toată boala și vătămarea. Te rog, eu, năpăstuitul, din stricăciunea patimilor mele, izbăvește-mă.\n\nSlavă...\n\nÎ n groapa păcatelor căzut-am și a mă ridica nu pot. Dar tu, care ai botezat pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit de demult pe prorocul Daniel din groapa leilor, roagă-L să mă scoată de acolo, cinstite Înaintemergătorule.\n\nȘi acum...\n\nC a un zid de scăpare te-am dobândit pe tine, și sufletelor mântuire desăvârșită și desfătare în necazuri, Fecioară, și de lumina ta pururea ne bucurăm. O, Stăpână, și acum din patimi și din primejdii izbăvește-ne.\n\nApoi aceste Stihiri:\n\nI zbăvește din toată boala, Înaintemergătorule al Mântuitorului, pe cei ce scapă sub acoperământul tău și izbăvește-i de chinurile cele veșnice.\n\nC urată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.\n\nPreotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori) , Slavă..., Și acum... Apoi zicem:\n\nCondacul, glasul al 2-lea, podobie: Cele de sus căutând...\n\nProrocule al lui Dumnezeu și Înaintemergătorule al harului, capul tău, ca pe un trandafir preasfințit aflându-l în pământ, primim pururea tămăduiri. Că iarăși, ca și mai înainte, în lume propovăduiești pocăința.\n\nProchimen, glasul al 4-lea:\n\nD reptul ca finicul va înflori și precum cedrul din Liban se va înmulți (Ps. 91, 12) .\n\nStih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru va înflori (Ps. 91, 13) .\n\nEvanghelia (Ioan 1, 29-34)\n\nÎ n vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este Cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, și a rămas peste El! Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.\n\nSlavă..., glasul al 2-lea:\n\nP entru rugăciunile Înaintemergătorului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.\n\nȘi acum..., același glas:\n\nP entru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.\n\nStih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.\n\nStihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...\n\nP rorocule și Înaintemergătorule, bucuria sufletului meu, primește, preaneprihănite, ruga mea cea adusă ție, că necazul mă cuprinde și rele de tot felul, Ioane cel cu nume mare. Păzește pe robul tău și din mâna balaurului acum răpește-mă. Scoate-mă din cursele lui, ca un milostiv, aducând rugăciune, ca un mijlocitor al nostru către Dumnezeu, și slobozește-mă de toată boala pe mine, cel osândit.\n\nPreotul zice:\n\nMântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.\n\nStrana: Doamne, miluiește (de 12 ori) , apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...\n\nStrana: Amin.\n\nÎn lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea...\n\nP e Cuvântul Cel ce a rupt zapisul păcatului lui Adam, L-ai primit în șuvoaiele Iordanului, Ioane prealăudate, strigând: Dumnezeul Părinților noștri, bine ești cuvântat.\n\nP e Cel ce voiește mila, pe Iubitorul de oameni, fericite, roagă-L să slobozească de săgetările păcatelor și ale bolilor pe cei ce strigă: Dumnezeul Părinților noștri, bine ești cuvântat.\n\nSlavă...\n\nC omoară de mântuire, liman liniștit și în primejdii apărător grabnic celor ce te cheamă, știindu-te pe tine, strigăm: Potolește viforul bolilor, Botezătorule, cu rugăciunile tale.\n\nȘi acum...\n\nD e neputințele trupului și de bolile sufletului, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce cu dorire vin la acoperământul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i a fi tămăduiți, ceea ce ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Împăratul...\n\nP e cei care cer ajutor de la tine, nu-i trece cu vederea, Prorocule, pe cei ce strigă către tine și cer ocrotirea ta.\n\nB ogăție de tămăduiri revarși, Prorocule, celor ce cu credință îți cântă și te laudă, preafericite Ioane.\n\nB inecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nP e Hristos, Începătorul mântuirii, nu înceta a-L ruga, Prorocule, ca să ne izbăvim de chinurile cele veșnice.\n\nȘi acum...\n\nT u alungi asupririle ispitelor și năvălirile patimilor, Fecioară, de aceea te lăudăm întru toți vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...\n\nC urgerea lacrimilor mele nu o lepăda, cel ce ai botezat pe Dumnezeul a toate, Cel ce S-a pogorât în curgerile Iordanului, pe Care Îl mărim.\n\nD e răutatea diavolilor ce neîncetat mă asupresc, izbăvește-mă, Prorocule, și arată-mă mai presus de uneltirea acestora.\n\nSlavă...\n\nT ărie și tămăduire fii, Prorocule, sufletului meu celui chinuit de păcate grele și de neputință, ca să te cinstesc pe tine.\n\nȘi acum...\n\nU mple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai șters tristețea păcatului.\n\nC uvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât Serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.\n\nMegalinariile:\n\nS uflet sterp și neroditor dobândit-am, preafericite, doar cu frunze și fără de roade, deșert de toată fapta cea bună. Dar, arată-mă, Prorocule, roditor de virtuți.\n\nB otezătorule și Înaintemergătorule al lui Hristos, făclie purtătoare de lumină, cu osârdie te rog, aprinde făclia sărmanului meu suflet și, întunecat fiind, luminează-l tu.\n\nR ogu-te, Prorocule și Botezătorule, nu mă trece cu vederea pe mine, nevrednicul tău rugător, cel cufundat în patimile vieții, și, în noroi fiind eu, tu scoate-mă.\n\nR oagă-te, Prorocule, către Dumnezeu pentru poporul tău și pentru noi, păcătoșii, cei ce alergăm la acoperământul tău cel dumnezeiesc, și izbăvește-ne de toată boala și necazul.\n\nA Născătoarei de Dumnezeu:\n\nS tăpână și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunile nevrednicilor tăi rugători, ca să mijlocești către Cel născut din tine. O, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.\n\nS finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori) .\n\nS lavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.\n\nP reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.\n\nD oamne, miluiește (de trei ori) , Slavă..., Și acum...\n\nT atăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.\n\nTroparul, glasul al 2-lea:\n\nP omenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule, că te-ai arătat cu adevărat și decât Prorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.\n\nPreotul rostește Ectenia,\n\nM iluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.\n\nStrana: Doamne, miluiește (de trei ori) .\n\nÎ ncă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.\n\nStrana: Doamne, miluiește (de trei ori).\n\nÎ ncă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.\n\nStrana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).\n\nPreotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.\n\nStrana: Amin.\n\napoi cântăm:\n\nStihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...\n\nG răbește de mă scoate din ispite, Înaintemergătorule al Domnului, preafericite, rogu-te, arătând că în zadar s-au pornit cei ce mă războiesc pe mine, amarnicii diavoli, căutând a răpi sufletul robului tău, ca pe o biată pasăre. Nu mă părăsi până în sfârșit, ci mai degrabă să cunoască, Prorocule, că tu ești scăparea mea.\n\nGlasul al 8-lea:\n\nS tăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.\n\nGlasul al 2-lea:\n\nT oată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.\n\nA poi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:\n\nP entru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.