Doamne Iisuse\nHristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de\nîntristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele.\nCu Patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu Rănile Tale, tămăduiește rănile\nmele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma\nTrupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să\nîndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe\nCruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe\ncare L-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici.\nPreasfintele Tale Mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă\nspre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața\nTa, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea\ncea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care L-ai încredințat Tatălui când\nerai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină\nde durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la\nmoștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea\ncu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea\nde atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei\npentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților,\ndăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot\nsufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele.\nDă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale\nfără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei\nTale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în\ncăutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile\nturmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor\nTale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa\nstrălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor\nce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri.\nAcestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu\niubirea Ta de oameni, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.