A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul

Pomenirea din 25 mai leagă memoria Sfântului Ioan Botezătorul de tradiția bizantină despre regăsirea capului său la Comana și aducerea lui la Constantinopol, în vremea patriarhului Ignatie. Sursele disting relatarea liturgică de mărturiile istorice despre viața și moartea lui Ioan.

Miniatură bizantină cu aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, din Menologionul lui Vasile al II-lea — Miniatură din Menologionul lui Vasile al II-lea, realizată la Constantinopol în jurul anului 985. Cercetarea iconografică o identifică drept a treia aflare, cu patriarhul Ignatie și împăratul Mihail al III-lea prezenți la descoperirea relicvei. Miniaturist bizantin anonim, numit Nestor în unele identificări; manuscris păstrat la Biblioteca Apostolică Vaticană Sursa imaginii Domeniu public; marcaj PDM pentru reproducerea unei opere bidimensionale

Icoană rusească de la sfârșitul secolului al XIX-lea cu a treia aflare a capului Înaintemergătorului — Icoană rusească de la sfârșitul secolului al XIX-lea: scena celei de-a treia aflări apare în registrul de jos, între alți sfinți. Imaginea este o mărturie a cinstirii ulterioare a sărbătorii. Iconar rus anonim Sursa imaginii Domeniu public; marcaj PDM pentru reproducerea unei opere bidimensionale

Salome primește capul Sfântului Ioan Botezătorul, pictură de Caravaggio din 1607 — Caravaggio, Salome primește capul Sfântului Ioan Botezătorul, 1607, National Gallery din Londra. Tabloul ilustrează episodul evanghelic al execuției, nu a treia aflare a relicvei. Michelangelo Merisi da Caravaggio; fotografie de Tristan Surtel, National Gallery Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Cine a fost Ioan Botezătorul

Ioan a fost un predicator iudeu din secolul I, cunoscut pentru botezul și chemarea la pocăință pe care le propovăduia lângă Iordan. Evangheliile îl prezintă ca pe Înaintemergătorul lui Iisus: el vestește venirea Celui mai puternic decât el și Îl botează în Iordan. În relatarea creștină, Ioan denunță public căsătoria lui Irod Antipa cu Irodiada și este întemnițat, apoi decapitat la cererea Salomeei, transmisă prin mama ei (Matei 3; 14:1–12; Marcu 1:1–11; 6:14–29; Luca 3:1–20; Ioan 1:19–34).

Avem și o mărturie antică din afara Noului Testament. Flavius Josephus spune că Irod l-a ucis pe Ioan, pe care îl descrie drept un om bun ce îndemna la virtute și la botez, și localizează întemnițarea și execuția la Machaerus. Josephus nu povestește dansul Salomeei și nici soarta capului. Așadar, existența și uciderea lui Ioan au o atestare antică independentă, în vreme ce detaliile evanghelice despre cap și tradițiile ulterioare despre relicvă trebuie prezentate ca relatări distincte.

Ce comemorează ziua de 25 mai

Calendarul ortodox românesc pomenește la 25 mai a treia aflare a cinstitului cap al Înaintemergătorului. Potrivit tradiției liturgice, după prima și a doua aflare — pomenite împreună la 24 februarie — capul a fost dus în vremea incursiunilor arabe la Comana și ascuns în pământ în timpul prigoanei iconoclaste. După restabilirea cinstirii icoanelor, patriarhul Ignatie al Constantinopolului ar fi primit în rugăciune descoperirea locului; împăratul a trimis oameni la Comana, unde relicva a fost găsită și apoi dusă la Constantinopol.

Sinaxarele plasează regăsirea în jurul anului 850, în vremea patriarhului Ignatie (847–857). Alte surse liturgice datează cu 25 mai 857 primirea și așezarea solemnă a relicvei la Constantinopol. Aceste date pot descrie momente apropiate, dar nu sunt identice; de aceea este mai atent să spunem „în jurul anului 850” pentru descoperirea de la Comana și să menționăm separat tradiția care leagă anul 857 de translația solemnă.

Tradiție despre relicvă și ce poate confirma istoria

Relatarea despre aflarea capului este parte a memoriei și a cultului Bisericii, transmisă în sinaxare și imnografie. Nu avem o verificare arheologică independentă care să stabilească identitatea relicvei ori traseul ei de la Machaerus la Comana și Constantinopol. NASSCAL observă că textul numit Hypomnema al lui Simeon Metafrastul povestește primele două aflări, dar nu și a treia, care apare într-o tradiție distinctă, datată în jurul anului 850. Menționarea acestei limite nu anulează sensul liturgic al sărbătorii; îi ajută pe cititori să distingă între cultul bisericesc și ceea ce pot demonstra documentele istorice păstrate.

Pomenirea nu este o a doua comemorare a decapitării. Ea îndreaptă atenția asupra cinstirii lui Ioan ca proroc și martor al lui Hristos și asupra modului în care comunitățile creștine au transmis memoria relicvelor. Imaginile galeriei arată miniatura medievală identificată ca a treia aflare, o icoană rusească ce o reprezintă explicit, chipul mai vechi al Botezătorului și pictura lui Caravaggio despre moartea sa. Legendele precizează care imagini înfățișează aflarea relicvei și care doar oferă context despre sfânt.