Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Patriarh al Constantinopolului între 806 și 815, Nichifor a apărat cinstirea icoanelor și a murit în exil. La 13 martie 847, moaștele sale au fost aduse solemn în capitală, într-un act de reparare a condamnării sale.

Patriarhul Nichifor ținând icoana lui Hristos în miniatura bizantină din Psaltirea Khludov, secolul al IX-lea Iluminator bizantin anonim; Psaltirea Khludov, mijlocul secolului al IX-lea Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Exilul patriarhului Nichifor în miniatura din Cronica Skylitzes, secolul al XIII-lea Autor anonim, manuscrisul Madrid Skylitzes, secolul al XIII-lea Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Planul cruciform al fostei Biserici a Sfinților Apostoli din Constantinopol, unde au fost duse moaștele lui Nichifor Agur; prelucrare și atribuire grafică de Arnaugir Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Familie și formare

Nichifor s-a născut la Constantinopol în jurul anului 758, într-o familie apropiată administrației imperiale. Tatăl său, Teodor, a fost funcționar și a suferit pentru apărarea icoanelor în timpul împăratului Constantin al V-lea. Fiul a urmat o carieră civilă, a servit la curte și a participat la lucrările Sinodului de la Niceea din 787, care a restabilit cinstirea icoanelor. Mai târziu s-a retras într-o instituție monahală pe malul Bosforului, deși sinaxarele îl descriu uneori ca mirean ascet înainte de alegerea sa patriarhală.

Patriarh și apărător al icoanelor

După moartea patriarhului Tarasie, Nichifor a fost ales patriarh al Constantinopolului în 806. A păstorit Biserica în timpul împăraților Nichifor I și Mihail I, iar apoi al lui Leon al V-lea Armeanul, care a reluat politica iconoclastă în 815. Nichifor a refuzat să accepte interzicerea cinstirii icoanelor și a fost depus și trimis în exil. Scrierile sale — tratate polemice, cronografie și texte istorice — sunt izvoare importante pentru controversa iconoclastă; în polemica sa citează și fragmente din texte ale adversarilor, unele altfel pierdute. Istoricii folosesc aceste scrieri cu atenție, ținând seama de scopul lor polemic.

Ani de exil și moarte

După depunerea sa, Nichifor a trăit în exil, în zona Bosforului și a mănăstirilor din apropierea Calcedonului. Împăratul Mihail al II-lea nu l-a rechemat, deși în acei ani politica religioasă s-a schimbat. Nichifor a murit în 828, după aproape treisprezece ani de exil. Moartea lui nu a încheiat disputa: adepții cinstirii icoanelor au considerat depunerea sa nedreaptă și au păstrat memoria lui ca mărturisitor.

Întoarcerea moaștelor în 847

După restabilirea definitivă a cinstirii icoanelor în 843, patriarhul Metodie a cerut împărătesei Teodora și tânărului împărat Mihail al III-lea să aducă moaștele lui Nichifor înapoi în capitală. O relatare hagiografică atribuită preotului Teofan descrie procesiunea: clerici și monahi au adus racla cu lumânări și cântări; familia imperială și dregătorii au întâmpinat-o la port, au purtat-o la Biserica Mare (Hagia Sophia), apoi la Biserica Sfinților Apostoli. Așezarea în biserica din care fusese alungat a avut o puternică încărcătură de reconciliere și reabilitare publică. Data este de obicei 13 martie 847; unele sinteze dau 846, diferență legată de conversia anilor bizantini și de cronologia surselor. Relatarea medievală dovedește modul în care comunitatea a înțeles ceremonia și memoria patriarhului, nu poate fi tratată ca un raport neutru al tuturor detaliilor.

Pomenire și imagini

Calendarul românesc marchează la 13 martie aducerea moaștelor sale; Nichifor este pomenit și la 2 iunie ca sfânt mărturisitor. Galeria include o miniatură din Psaltirea Khludov din secolul al IX-lea, în care patriarhul ține icoana lui Hristos, o reprezentare din cronica lui Ioan Skylitzes din secolul al XIII-lea despre exilul său și un plan modern al Bisericii Sfinților Apostoli din Constantinopol, locul tradițional al înmormântării. Primele două imagini reflectă memoria vizuală medievală, iar planul este o reconstrucție grafică, nu o vedere a bisericii păstrate.