Aducerea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare

Pomenirea din 2 mai îl leagă pe Atanasie cel Mare de cinstirea moaștelor sale. Este o comemorare liturgică distinctă de ziua adormirii sale și de pomenirea comună din 18 ianuarie.

Icoană din secolul al XVII-lea a Sfântului Atanasie cel Mare, păstrată la Muzeul Arheologic din Varna Iconar necunoscut, sec. XVII, Muzeul Arheologic din Varna Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Icoană postbizantină a Sfântului Atanasie al Alexandriei, din Sozopol Iconar anonim, sec. XVII, Galeria Națională de Artă din Sozopol Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Altarul și monumentul funerar al Sfântului Atanasie din biserica San Zaccaria, Veneția Didier Descouens, 2014 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Cine a fost Atanasie cel Mare

Atanasie (cca 296–373) a fost episcop al Alexandriei și unul dintre principalii apărători ai mărturisirii de la Niceea. A participat la Sinodul I Ecumenic în 325 ca diacon al episcopului Alexandru și a devenit episcop în 328. În disputa cu arianismul a susținut dumnezeirea deplină a Fiului; pentru această poziție a fost depus și exilat de mai multe ori, revenind în cele din urmă la scaunul său. Scrierile sale teologice, epistolele și Viața lui Antonie au avut o influență îndelungată asupra Bisericii și a monahismului.

Ce comemorează ziua de 2 mai

Calendarul ortodox păstrează la 2 mai o pomenire legată de cinstirea sau mutarea moaștelor lui Atanasie, pe lângă pomenirea lui principală din 18 ianuarie. Sursele liturgice nu descriu toate în același fel data și traseul istoric al transferului; de aceea ziua este prezentată aici ca sărbătoare a aducerii moaștelor în tradiția calendarului, fără a pretinde o cronologie documentară unanimă. Unele surse antice plasează adormirea lui la 2 mai 373, ceea ce arată că datele liturgice s-au putut suprapune sau dezvolta diferit în calendare.

Moștenire și reprezentări

Atanasie este cunoscut prin formulările sale hristologice, apărarea credinței niceene și apărarea monahilor egipteni. Icoanele și monumentele dedicate lui sunt mult ulterioare vieții sale; ele mărturisesc memoria și cultul sfântului, nu sunt portrete contemporane. Altarul din San Zaccaria, Veneția, este o mărturie vizuală a cinstirii sale în Apus și nu dovedește de unul singur traseul relicvelor comemorat la 2 mai.