Sfântul Foca al Sinopei
Foca este cinstit în tradiția ortodoxă ca episcop al Sinopei și mucenic. Relatările despre viața lui combină uneori biografii și episoade aparținând unor sfinți cu același nume, astfel că datele timpurii trebuie tratate cu prudență. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române, prin Doxologia, pomenește la 23 iulie aducerea moaștelor sale, iar alte calendare, între care pagina OCA pentru transfer, o plasează la 22 iulie. Această diferență de o zi reflectă calendare și tradiții liturgice distincte; nu schimbă faptul că sărbătoarea privește mutarea moaștelor, nu ziua morții sale.
De la Sinope la Constantinopol
Tradiția situează mutarea moaștelor din Pont, de la Sinope, spre capitala imperială la începutul secolului al V-lea, de obicei în jurul anului 404. Un indiciu timpuriu al cultului este omilia Sfântului Ioan Gură de Aur despre mucenicul Foca, rostită în legătură cu cinstirea moaștelor. Cercetarea liturgică arată că traducerea moaștelor putea deveni prilejul unei sărbători și al unei predici proprii, în care comunitatea celebra sosirea sfântului într-o nouă biserică. Identificarea exactă a „lui Foca” din unele mărturii vechi a fost discutată, iar datarea transferului este aproximativă.
De ce se cinstesc moaștele
În practica creștină veche, mutarea moaștelor aducea memoria mucenicului în centrul unei noi comunități și lega locurile de cult de mărturia persecuției. Sărbătoarea nu povestește o nouă minune biografică, ci comemorează un eveniment liturgic și urban: primirea rămășițelor unui martir în Constantinopol și instituirea unei pomeniri publice. În calendarul românesc, troparul și slujba zilei păstrează această distincție.
Pomenirea de astăzi
Foca este numit „sfințit mucenic” pentru că tradiția îl cinstește ca episcop care a murit pentru credință. Viața sa este de asemenea pomenită la 22 septembrie în unele sinaxare. Aici articolul se concentrează asupra sărbătorii din iulie și asupra transferului moaștelor, lăsând biografia muceniciei pentru data ei proprie.
Galeria
Icoanele îl reprezintă în veacuri mult ulterioare, iar imaginile locurilor de cult sunt mărturii ale continuității cinstirii, nu fotografii ale Sinopei antice.