Diacon al Bisericii din Ierusalim
Faptele Apostolilor îl numește pe Ștefan unul dintre cei șapte aleși pentru slujirea comunității creștine din Ierusalim. Textul biblic îl descrie ca plin de credință și de Duhul Sfânt, vestind Evanghelia și ajutând comunitatea. Mărturia sa este relatată în Faptele Apostolilor 6–7.
Martiriul și începutul cinstirii
Potrivit Faptelor 7:54–60, Ștefan a fost scos din cetate și omorât cu pietre. Înainte de moarte s-a rugat pentru cei care îl ucideau, iar Saul, viitorul apostol Pavel, este menționat ca martor al episodului. Biserica îl numește întâiul mucenic, adică primul creștin despre care Noul Testament spune că a murit pentru mărturisirea lui Hristos.
Tradiția despre aflarea și mutarea moaștelor
Relatarea sinaxarială spune că Gamaliel a găsit trupul părăsit și l-a îngropat pe moșia sa. În anul 415, preotul Lucian ar fi primit în vis descoperirea locului mormântului; aceasta este o tradiție hagiografică transmisă la câteva secole după evenimente. Moaștele au fost duse la Ierusalim, apoi, în jurul anului 428, mutate la Constantinopol. Pomenirea din 2 august este legată de așezarea lor într-o biserică din capitala imperială.
Ce este atestat și ce ține de tradiție
Martiriul lui Ștefan este relatat în textul biblic. Povestea descoperirii mormântului în 415 și itinerarul exact al relicvelor sunt cunoscute din tradiția bisericească ulterioară, nu dintr-un raport contemporan evenimentelor.
Imaginile galeriei
Galeria oferă o icoană a Sfântului Ștefan și o reprezentare artistică ulterioară a grupului de sfinți asociat tradiției despre aflarea moaștelor.