Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul

Praznicul amintește două descoperiri tradiționale ale capului Înaintemergătorului, păstrat și ascuns de-a lungul veacurilor de creștini.

Aflarea capului lui Ioan Botezătorul în miniatura Menologhionului lui Vasile al II-lea Iluminatori bizantini anonimi, manuscris din 985, Biblioteca Apostolică Vaticană Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark 1.0)

Tradiția aflării moaștei

După moartea lui Ioan Botezătorul, tradiția spune că ucenicii i-au îngropat trupul la Sebastia, iar capul a fost ascuns de Irodiada. Ioana, soția iconomului lui Irod, l-ar fi luat în taină și l-ar fi îngropat pe Muntele Măslinilor. În vremea împăratului Constantin, un monah pe nume Inochentie ar fi descoperit capul când se săpa fundația unei biserici.

A doua aflare

Inochentie a ascuns din nou relicva înainte de moartea sa. În relatarea sinaxarului OCA, în anul 452 Ioan Botezătorul i s-a arătat arhimandritului Marcel și i-a indicat locul unde fusese ascuns capul. GOARCH oferă o versiune în care descoperirea din secolul al V-lea este datată aproximativ 430 și o leagă de episcopul Uranie al Emesei. Așadar, cronologia exactă diferă între sinaxare; articolul păstrează caracterul tradițional al relatării.

Pomenire și imagini

Calendarul românesc așază praznicul la 24 februarie. Icoanele din galerie reprezintă tema liturgică a aflării capului; ele ilustrează tradiția și nu constituie dovezi arheologice despre traseul relicvei.