Pomenirea din 28 august amintește descoperirea și mutarea moaștelor starețului Iov la Lavra Poceaev, în 1659. Sfântul murise în 1651, după o viață lungă de nevoință și conducere monahală.
Icoană a Sfântului Iov din Poceaev, datată în secolul al XIX-lea.Autor necunoscut; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiPublic Domain MarkIcoană care îl arată pe Iov rugându-se înaintea icoanei Maicii Domnului din Poceaev.Autor necunoscut; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiPublic Domain MarkVedere a Lavrei Poceaev, locul unde au fost descoperite și cinstite moaștele sfântului.Sergey Klimenko, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiGNU FDL 1.2
Starețul Iov și Lavra Poceaev
Iov din Poceaev, născut Ivan Zhelezo, a fost monah și stareț în ținuturile ucrainene ale Commonwealth-ului polono-lituanian. Tradiția îl leagă mai întâi de mănăstirea Ugornitsky, apoi de Poceaev, unde a condus obștea timp de decenii și s-a nevoit în peșteră. A murit în 1651. Biografia sa și memoria mănăstirii îl prezintă drept apărător al Ortodoxiei într-o perioadă de tensiune confesională.
Descoperirea moaștelor
OCA relatează că moaștele au fost scoase din mormânt și mutate în biserica Sfintei Treimi la 28 august 1659. O a doua deschidere solemnă a avut loc în 1833, după ce mănăstirea a revenit la Biserica Ortodoxă. În 1902, Sfântul Sinod a rânduit procesiunea anuală cu moaștele în jurul catedralei Adormirii. Acestea sunt evenimente de cinstire bisericească ulterioară, distincte de data morții sale.
Pomenirea și mărturiile
OCA și calendarele slave pomenesc aflarea moaștelor la 28 august, iar adormirea lui Iov este sărbătorită separat, la 28 octombrie. Relatarea despre arătările în vis ale sfântului înainte de descoperirea relicvelor aparține tradiției mănăstirești. Galeria include icoane ulterioare și fotografii ale Lavrei, nu portrete contemporane.
