Afraat, numit și Aphraate sau „Înțeleptul persan”, a fost un scriitor creștin siriac și propovăduitor în Persia, Edessa și Antiohia.
Icoană-calendar rusească din secolul al XVII-lea; miniaturile documentează cultul, nu sunt portrete contemporane.Iconar rus anonim, prima jumătate a secolului al XVII-lea, Muzeul de Artă Creștină din MoscovaSursa imaginiiDomeniu publicHartă de context a orașului în care tradiția spune că Afraat a propovăduit; nu localizează traseul personal al sfântului.Hartă realizată de UndercoverClassicist, adaptată după o hartă publicată a situluiSursa imaginiiCC BY-SA 4.0
Din Persia la Edessa și Antiohia
Doxologia îl numește Afraat Persanul și îl plasează la granița Siriei cu Irakul de astăzi, în a doua jumătate a secolului al III-lea. Sinaxarul OCA spune că, devenit creștin, a părăsit comunitatea păgână din Persia și a mers la Edessa, apoi la Antiohia, unde viața sa și predica au atras oameni către credință. Despre familia și formarea sa nu s-au păstrat informații sigure.
Un autor timpuriu de limbă siriacă
Afraat este cunoscut mai ales printr-o colecție de omilii numite *Demonstrationes*, scrise în siriacă și păstrate în tradiția manuscrisă. Doxologia menționează douăzeci și trei de omilii și faptul că autorul a fost creștin într-un imperiu sasanid predominant zoroastrian. Opera oferă mărturie despre credința, practica și comunitățile creștine siriace din secolul al IV-lea; ea este mai sigură ca izvor despre mediul religios decât detaliile târzii ale vieții personale.
Data morții și pomenirea
Sursele nu cad de acord asupra datei: Doxologia propune moartea ca mucenic în jurul anului 345, în vremea lui Șapor, pe când sinaxarul OCA îl datează în 370. În lipsa unei confirmări istorice independente pentru relatarea martiriului, păstrăm diferența și nu alegem o dată certă. Biserica îl pomenește la 29 ianuarie. Imaginea calendarului și harta Antiohiei din galerie sunt repere liturgic și geografic, nu portrete ale lui Afraat.