Evanghelia după Luca o descrie pe Ana ca prorociță în vârstă, văduvă și statornică în rugăciune. La templul din Ierusalim, ea L-a recunoscut pe Pruncul Iisus drept izbăvirea așteptată de popor.
Icoană rusească a dreptei Ana prorocița, fiica lui Fanuel.Autor necunoscut; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiLicență indicată pe pagina Wikimedia CommonsMiniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea cu Simeon și prorocița Ana.Atelier bizantin, secolul al X-lea; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiDomeniu publicGravură din 1860 despre întâmpinarea lui Hristos la templu; Ana este una dintre figurile scenei.Julius Schnorr von Carolsfeld; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiDomeniu public
Mărturia Evangheliei după Luca
Ana este prezentată în Luca 2:36–38 drept fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Era înaintată în vârstă: trăise șapte ani cu soțul și apoi rămăsese văduvă. Evanghelia o numește prorociță și spune că nu se depărta de templu, slujind lui Dumnezeu prin post și rugăciune. Acestea sunt singurele date biografice canonice despre ea.
Întâlnirea cu Pruncul Iisus
Când Maria și Iosif L-au adus pe Iisus la templu, Ana a venit în același ceas, L-a lăudat pe Dumnezeu și a vorbit despre Prunc celor care așteptau izbăvirea Ierusalimului. Luca o așază alături de dreptul Simeon: doi martori în vârstă, care recunosc lucrarea lui Dumnezeu în copilul adus la templu.
O figură a vegherii și a mărturiei
Tradiția bisericească a cinstit-o ca model al rugăciunii și al mărturisirii. Evanghelia nu precizează ce s-a întâmplat cu ea după întâlnire, astfel că detalii despre viața ulterioară nu pot fi afirmate ca fapt sigur. Doxologia și OCA o înscriu la 28 august; alte calendare o pot lega de praznicul Întâmpinării Domnului.
