Copilăria la mănăstirea Sofiei

Tradiția Bisericii spune că Anastasia a rămas orfană la trei ani și a fost crescută de monahia Sofia într-o obște de fecioare creștine de lângă Roma. După șaptesprezece ani de viață monahală, tânăra devenise cunoscută pentru rugăciune și ascultare. Sinaxarele o plasează în vremea împăratului Deciu, iar Basilica și OCA transmit aceeași linie biografică; datele exacte ale vieții nu sunt confirmate de documente contemporane.

Mărturisirea și mucenicia

Guvernatorul Probus ar fi încercat mai întâi să o convingă să se căsătorească și să renunțe la credință. Anastasia a refuzat, mărturisindu-L pe Hristos, și a fost supusă la chinuri înainte de execuție. Relatările liturgice descriu statornicia ei și suferințele îndurate, însă detaliile dramatice aparțin genului hagiografic și nu trebuie tratate ca stenograme judiciare romane.

Pomenire și deosebiri între sfintele cu același nume

Biserica Ortodoxă Română o pomenește la 29 octombrie. Ea nu trebuie confundată cu Anastasia din Sirmium, numită și Izbăvitoarea de legături, pomenită la 22 decembrie, ori cu alte mucenițe romane cu același nume. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea și fresca de la Dionisiu sunt reprezentări de cult ulterioare, nu portrete istorice.