De la armata persană la viața monahală

Anastasie s-a născut în Imperiul Sasanid și a slujit în armata regelui Khosrow al II-lea; numele său persan este transmis în unele relatări ca Magundat. După cucerirea Ierusalimului de către perși în 614, tradiția spune că a ajuns în contact cu relicva Crucii și cu comunitățile creștine din oraș. A primit botezul cu numele Anastasie, asociat în greacă ideii Învierii, apoi a intrat într-o mănăstire din Palestina. Aceste detalii sunt păstrate în dosarul hagiografic al sfântului; cercetarea lui Carmela Vircillo Franklin și Paul Meyvaert urmărește felul în care narațiunile grecești au fost traduse și adaptate în latina medievală.

Arestarea și moartea în 628

Sinaxarul ortodox relatează că Anastasie a mers la Cezareea Palestinei, unde a fost arestat după ce a criticat practicile zoroastriene și a refuzat să renunțe la creștinism. După detenție și torturi, a fost dus în Persia și executat lângă Bethsaloe, în regiunea Kirkuk de astăzi, la 22 ianuarie 628, împreună cu un grup de creștini. Numărul celor executați alături de el variază între surse; tradiția răspândită vorbește de aproximativ șaptezeci. Cercetarea dosarului subliniază că datele și locul apar în forme diferite în tradițiile greacă și latină, inclusiv o zi alternativă de execuție înainte ca 22 ianuarie să se fixeze în calendarul occidental.

Moaștele și răspândirea cultului

După moartea regelui Khosrow, moaștele lui Anastasie au fost duse în Palestina, la mănăstirea care îi purta numele. Relatările despre miracole și despre transferurile ulterioare au răspândit cultul lui în lumea bizantină și apoi în Roma și nordul Europei. Studiul Latin Dossier of Anastasius the Persian examinează tocmai această circulație a textelor, relicvelor și pomenirilor. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea datează din jurul anului 985 și atestă cultul bizantin medieval; icoana din galeria a doua este o reprezentare devoțională modernă, nu un portret contemporan.