Comandantul și mărturisirea credinței
Tradiția hagiografică îl prezintă pe Andrei ca tribun sau comandant în armata romană, în vremea împăratului Maximian, la sfârșitul secolului al III-lea. Când o incursiune persană amenința Siria, Andrei și-a condus soldații împotriva unei forțe superioare. Relatarea spune că, în timpul luptei, a chemat în ajutor pe Hristos; după izbândă, le-a vorbit soldaților despre credința creștină.
Botezul ostașilor și persecuția
Potrivit sinaxarului, numeroși ostași au primit credința și au fost botezați împreună cu comandantul lor. Cifra transmisă în tradiția liturgică este de 2.593 de însoțitori. Autoritățile au aflat despre convertire, iar grupul a fost urmărit și adus înaintea dregătorilor. Relatările descriu arestarea, torturarea și condamnarea lor; numărul exact și succesiunea episoadelor țin de tradiția hagiografică, nu de documente militare contemporane.
Martiriul în munții Ciliciei
Andrei și ostașii au fost duși în trecătorile munților Taurus din Cilicia. Acolo, potrivit vieții, au fost uciși prin sabie. Bisericile răsăritene îi pomenesc împreună la 19 august. „Stratilat” este un titlu militar, aproximativ „comandant de oaste”, nu numele de familie al sfântului.
Cinstire și galerie
Andrei este reprezentat în iconografie ca sfânt militar, de obicei în veșminte de ostaș. Galeria include icoane atribuite lui și un menologhion care îl numește între sfinții lunii august. Una dintre fotografii consemnează o icoană pierdută în incendiu, astfel încât imaginea păstrează memoria obiectului, nu originalul însuși.