Tinerețea și retragerea în pustie Sinaxarul îl numește pe cuviosul Aninas (întâlnit în română și ca Anin) și îl leagă de Chalcedon și de pustiul Eufratului. Potrivit relatării, a rămas orfan, a intrat într-o mănăstire în jurul vârstei de cincisprezece ani, apoi s-a retras într-o viață ascetică. A fost ucenic al bătrânului Maium și a trăit în singurătate și rugăciune.

Tradiția minunilor Viața hagiografică povestește că Aninas a primit darul vindecării, că un înger l-ar fi ajutat să umple vasele cu apă și că animalele sălbatice se apropiau de el fără teamă. Aceste episoade exprimă portretul spiritual transmis de sinaxar și nu pot fi verificate ca relatări istorice independente. Catalogul Pinakes atestă circulația unor texte grecești despre sfânt, ceea ce documentează tradiția literară, nu confirmă automat fiecare minune.

Numele și data pomenirii Formele numelui variază între Anin, Aninas, Aninas din Eufrat și Ananias în calendare sau traduceri diferite. OCA și Doxologia îl pomenesc la 18 martie; unele cataloage hagiografice înregistrează și o dată de pomenire alternativă. Nu trebuie confundat cu alți sfinți cu nume apropiate.

Imagini de context Nu am găsit o icoană identificată sigur ca portret al lui Aninas. Galeria folosește hărți ale regiunii Eufratului și ale Chalcedonului pentru a explica geografia tradiției, fără a le prezenta drept imagini ale sfântului.