Sfântul Ierarh Antonie al II-lea, Patriarhul Constantinopolului

Patriarh din anii 893–895, cunoscut în sinaxare pentru viața monahală, grija față de săraci și întemeierea unei mănăstiri la Constantinopol.

Miniatură medievală a Sfântului Antonie al II-lea din Menologhionul lui Vasile al II-lea — Reprezentare medievală a patriarhului Antonie al II-lea; nu este un portret contemporan. Miniatură bizantină, Menologhionul lui Vasile al II-lea Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Hartă veche a Constantinopolului și a Bosforului — Hartă de context geografic pentru orașul în care Antonie a slujit ca patriarh; nu identifică mănăstirea ctitorită de el. Cartograf și dată indicate în pagina Commons Sursa imaginii Domeniu public conform paginii Commons

Tinerețea și intrarea în monahism

Antonie s-a născut în jurul anului 829, în Asia Mică, într-o familie înstărită și evlavioasă, potrivit sinaxarului OCA. După moartea mamei sale a intrat la mănăstire, la vârsta de doisprezece ani. A dus o viață de rugăciune și nevoință, a fost hirotonit preot, apoi egumen; tradiția spune că și-a tuns în monahism propriul tată.

Patriarh al Constantinopolului

În 893 a fost ridicat pe tronul patriarhal. Relatările bisericești îl descriu ca milostiv față de săraci și atent la nevoile lor duhovnicești și materiale. Cu sprijinul împăratului Leon al VI-lea a încurajat viața bisericească și a zidit o mănăstire deasupra moaștelor Sfintei Kallia. Aceste detalii provin în principal din biografia hagiografică transmisă de sinaxare.

Moartea și memoria sa

Antonie a murit în 895, după o slujire scurtă, dar remarcată de tradiția ortodoxă pentru milostenie și întemeieri monahale. Biserica îl pomenește la 12 februarie. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea este o reprezentare medievală a sfântului, iar fotografia celei de-a doua imagini prezintă Constantinopolul ca reper geografic, nu o clădire identificată sigur cu mănăstirea sa.