Unul dintre cei Treisprezece Părinți Asirieni din tradiția georgiană, Antonie s-a nevoit ca stâlpnic la Martkopi în secolul al VI-lea.
Imagine devoțională din secolul al XIX-lea, la secole după viața tradițională a sfântului.Mikhail Sabinin, 1882Sursa imaginiiDomeniu publicVedere a mănăstirii legate de tradiția despre Antonie.Paata Vardanashvili, fotografie proprie, 2007Sursa imaginiiCC BY 2.0Fotografie a complexului monahal și a turnului asociat nevoinței stâlpnice.Aleksey Muhranoff, fotografie din 5 octombrie 2011Sursa imaginiiCC BY-SA 3.0
Unul dintre Părinții Asirieni ai Georgiei
Antonie din Martkopi este cinstit ca unul dintre cei Treisprezece Părinți Asirieni, monahi legați de începuturile vieții monahale georgiene în secolul al VI-lea. Studiul Nestanei Sulava observă că sursele timpurii păstrează puține informații despre el: numele apare în imnografie alături de Ioan Zedazneli și ceilalți părinți, iar o viață amplă s-a păstrat în manuscrise ulterioare. Biografia trebuie citită ca tradiție georgiană medievală, nu ca relatare contemporană.
Viața de stâlpnic la Martkopi
Potrivit vieții sinaxariale, Antonie a adus în Georgia o icoană a Mântuitorului nefăcută de mână omenească și s-a retras în singurătate la Martkopi. Tradiția spune că a trăit pe un stâlp și că în jurul locului s-a format mănăstirea. Studiile de arhitectură ascetică observă că turnul de la Martkopi diferă de stâlpii sirieni și seamănă mai degrabă cu un turn de locuire; acest reper material contextualizează, dar nu confirmă fiecare episod hagiografic.
Cinstire și iconografie
Antonie este pomenit la 19 ianuarie, iar cei Treisprezece Părinți Asirieni au și o prăznuire comună. Icoanele din secolul al XIX-lea și fotografiile mănăstirii din galerie documentează cinstirea și locul asociat, nu sunt portrete contemporane.