Mărturisirea în Niceea Antonina este cinstită ca muceniță din Niceea, în Bitinia. Sinaxarul o plasează în persecuția împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Ea ar fi refuzat să aducă jertfă idolilor, fiind întemnițată și supusă la chinuri. Relatarea spune că a rămas nevătămată în timpul unor încercări, inclusiv după ce a fost întinsă pe un pat încins.
Pătimirea și limitele izvoarelor Potrivit tradiției bisericești, în cele din urmă Antonina a fost cusută într-un sac și aruncată într-un lac, în jurul anului 302. Doxologia transmite această versiune a vieții sale. Nu s-a identificat aici un act judiciar contemporan independent, așa că detaliile torturii și data exactă sunt prezentate ca tradiție hagiografică.
Pomenirea ei este la 1 martie. Icoanele din galerie sunt reprezentări de cult ulterioare, nu portrete realizate în timpul vieții.