Ucenicul care l-a adus pe Petru la Hristos
Evangheliile îl prezintă pe Andrei ca pescar din Betsaida, fratele lui Simon Petru. În Evanghelia după Ioan, Andrei este mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul; după ce Îl întâlnește pe Iisus, își cheamă fratele și îl aduce la El (Ioan 1:35–42). Sinaxarul Bisericii Ortodoxe din America îl numește de aceea „cel Întâi Chemat”. Evangheliile îl enumeră între cei Doisprezece Apostoli și îl arată prezent în câteva episoade ale slujirii lui Iisus.
Propovăduirea și martiriul în tradiția Bisericii
Despre activitatea lui Andrei după Cincizecime se păstrează tradiții diferite, legate de Asia Mică, Sciția, Tracia și Grecia. Eusebiu al Cezareei transmite că Origen îi atribuia Sciția ca teritoriu de propovăduire; istoriile misionare mai ample sunt păstrate mai ales în texte apocrife și în tradiții bisericești ulterioare. Biserica îl cinstește ca martir la Patras. Relatarea despre răstignirea pe o cruce în formă de X este o tradiție veche, dar detaliile pătimirii provin din texte hagiografice, nu dintr-un proces-verbal contemporan.
Moaștele și pomenirea din 13 octombrie
Basilica.ro relatează că moaștele lui Andrei au fost mutate din Patras la Constantinopol în vremea împăratului Constanțiu al II-lea, în jurul anilor 356–357. În octombrie 1996, la cererea Mitropolitului Daniel al Moldovei și Bucovinei, capul apostolului a fost adus de la Patras la Iași pentru sărbătoarea Sfintei Parascheva. Sfântul Sinod a înscris apoi în calendar pomenirea acestui eveniment la 13 octombrie. Această zi comemorează aducerea relicvei la Iași; nu este data universală a pomenirii Apostolului Andrei, care rămâne 30 noiembrie.
Imagini și limitele mărturiei
Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea, realizată în jurul anului 985, îl arată pe Andrei într-o scenă a martiriului și documentează cinstirea lui medievală, nu un portret contemporan. Fotografia din Catedrala Sfântul Andrei din Patras arată racla relicvelor păstrate acolo astăzi; nu este racla adusă la Iași în 1996.