Apostolul din tradiția bisericească
Doxologia îl prezintă pe Codrat drept unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli, propovăduitor în Atena și episcop în Magnesia. Calendarul îl pomenește la 21 septembrie. Relatările sinaxariale spun că a înfruntat prigoana, a supraviețuit unei lapidări și a murit după ce a fost ținut în lanțuri și lipsit de hrană, în vremea împăratului Hadrian (117–138). Aceste episoade sunt transmise de tradiția hagiografică.
Codrat și apologetul din secolul al II-lea
Un autor creștin numit Codrat este cunoscut din Istoria bisericească a lui Eusebiu: el a adresat o apărare a creștinilor împăratului Hadrian, iar un fragment păstrat vorbește despre oameni vindecați de Hristos care ar fi trăit mult după Înviere. Identificarea acestui apologet cu apostolul Codrat din Magnesia este răspândită în unele tradiții, dar nu poate fi afirmată fără rezerve: numele era comun, iar mărturiile vechi nu stabilesc clar că este aceeași persoană.
Misiune și pomenire
Viața sinaxarială îl descrie propovăduind în cetăți din Asia Mică și aducând oameni la creștinism. Ea păstrează memoria unui misionar și episcop care a rămas statornic în prigoană. Distingerea dintre biografia liturgică și ceea ce se poate cunoaște din izvoare timpurii ajută la înțelegerea limitelor istorice fără a șterge importanța cinstirii sale.
Iconografie
Galeria include o miniatură din Menologionul lui Vasile al II-lea și o frescă athonită din 1547 care redă martiriul apostolului. Prima arată vechimea reprezentării sale în calendarul bizantin; a doua aparține artei monastice de la Muntele Athos și nu este o imagine contemporană cu Codrat.