Unul dintre cei Doisprezece

Iacov al lui Alfeu apare în listele celor doisprezece apostoli din Evangheliile sinoptice (Matei 10, 3; Marcu 3, 18; Luca 6, 15) și în Faptele Apostolilor 1, 13. Tradiția ortodoxă îl identifică drept fratele Apostolului și Evanghelistului Matei, numit și Levi. Evangheliile nu oferă o relatare amplă despre activitatea lui individuală, iar numele Iacov era foarte răspândit în lumea iudaică a epocii.

Misiunea după Cincizecime

Sinaxarele spun că, după pogorârea Duhului Sfânt, Iacov a propovăduit în Iudeea și în regiuni precum Edessa, Gaza și Eleuteropolis. Relatarea OCA îl asociază în misiune cu Apostolul Andrei și spune că apostolii vindecau bolnavi și îi chemau pe oameni la credința creștină. Aceste itinerarii provin din tradiția hagiografică; Noul Testament atestă apartenența lui la grupul celor Doisprezece, dar nu consemnează aceste călătorii în detaliu.

Mucenicia și identificarea

Tradiția consemnată de OCA afirmă că Iacov și-a încheiat lucrarea apostolică în cetatea Ostrachina din Egipt, unde a fost răstignit de păgâni. Nu trebuie confundat cu Iacov, fiul lui Zevedeu, fratele lui Ioan, nici cu Iacov „fratele Domnului”, conducătorul Bisericii din Ierusalim. În scrierile și tradițiile creștine mai vechi, identitățile mai multor persoane numite Iacov s-au suprapus uneori; de aceea este folositoare precizarea patronimicului „al lui Alfeu”.

Pomenire și reprezentări

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 9 octombrie. Galeria cuprinde o icoană rusească din secolul al XIX-lea și un detaliu dintr-o icoană-menologiu rusească din secolul al XVII-lea, unde Iacov apare în șirul sfinților lunii octombrie. Aceste imagini sunt reprezentări de cult, nu portrete documentare ale apostolului.