Matei, vameșul chemat de Hristos
Evanghelia după Matei povestește că Iisus a văzut la vamă un om numit Matei și i-a spus: „Vino după Mine”; Matei s-a ridicat și L-a urmat (Matei 9, 9). Relatările paralele din Marcu și Luca îl numesc pe vameș Levi. Tradiția creștină îi identifică pe Matei și Levi ca fiind aceeași persoană. Evangheliile îl includ apoi pe Matei în lista celor Doisprezece Apostoli. Meseria lui presupunea colectarea taxelor pentru administrația romană, iar masa oferită lui Iisus și ucenicilor a adus împreună mai mulți vameși și oameni considerați păcătoși de către farisei.
Apostol și martor al vieții lui Hristos
Potrivit mărturiei Noului Testament, Matei a fost dintre ucenicii care L-au însoțit pe Hristos și au fost trimiși să vestească Împărăția lui Dumnezeu. Faptele Apostolilor îl numără printre cei adunați după Înălțare și înainte de Cincizecime. Textele canonice nu oferă o cronologie completă a vieții sale ulterioare și nu descriu în detaliu unde a călătorit după începuturile Bisericii din Ierusalim.
Evanghelia și întrebarea autorului
Biserica îl cinstește pe Matei drept autor al primei Evanghelii din ordinea Noului Testament. Textul prezintă viața și învățătura lui Iisus, cu accent pe împlinirea Scripturilor lui Israel, Împărăția cerurilor și viața comunității ucenicilor. Scrierile creștine vechi păstrează atribuirea Evangheliei lui Matei, inclusiv mărturia lui Papias transmisă de Eusebiu. Cercetarea academică modernă observă însă că Evanghelia nu-și numește autorul în text și că folosește material comun cu Marcu; de aceea, mulți cercetători disting între autorul anonim al formei grecești păstrate și tradiția bisericească despre rolul apostolului Matei. Această distincție descrie dezbaterea istorică fără a elimina locul Evangheliei în credința și cultul Bisericii.
Propovăduirea și tradiția martiriului
După Cincizecime, Matei ar fi propovăduit mai întâi în Palestina, apoi în ținuturi îndepărtate. Sinaxarele și viețile bisericești transmit itinerarii diferite, între care Etiopia, Persia și alte regiuni răsăritene, precum și tradiția că a murit mucenicește. Relatările despre locul, felul morții și împrejurările misiunii sunt hagiografice și nu sunt atestate de narațiunea canonică a Faptelor Apostolilor; de aceea, ele sunt prezentate ca tradiții ale Bisericii, nu ca detalii istorice verificabile independent.
Pomenire și iconografie
Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 16 noiembrie, ca apostol și evanghelist. Icoanele din galerie sunt reprezentări ulterioare: prima este o icoană din Palekh de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar a doua o icoană ortodoxă publicată în Wikimedia Commons. Ele mărturisesc cinstirea sfântului, nu sunt portrete contemporane.