Toma în Evanghelii
Toma, numit și Didim — „geamăn” — este unul dintre cei Doisprezece Apostoli. În Ioan 11:16, când ceilalți ucenici se tem să se întoarcă în Iudeea, el spune: „Să mergem și noi și să murim cu El”. La Cina cea de Taină întreabă cum pot cunoaște calea către locul unde merge Iisus, iar răspunsul este afirmația despre „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:5–6). Aceste episoade îl arată ca pe un ucenic care cere lămuriri și este gata să-și asume riscul urmării lui Hristos.
Întâlnirea cu Hristos cel înviat
În Ioan 20:24–29, Toma nu era cu ceilalți ucenici când li S-a arătat Hristos. El cere să vadă urmele cuielor și să atingă coasta. După opt zile, Hristos îl cheamă să vadă și să atingă, iar Toma răspunde: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Evanghelia folosește scena pentru a mărturisi Învierea trupească și adaugă fericirea celor care cred fără să fi văzut. OCA observă că numele „Toma necredinciosul” poate ascunde mărturisirea lui finală.
Tradiția misiunii în India și limitele izvoarelor
Noul Testament nu povestește călătoriile lui Toma după Înviere. Tradiția răsăriteană îl trimite să propovăduiască în Parția și India și îi leagă martiriul de Mylapore. Relatările dezvoltate apar în Faptele lui Toma, text siriac apocrif din secolul al III-lea, și în tradițiile creștinilor din India. Cercetătorii discută valoarea lui pentru istoria creștinismului timpuriu; detaliile sale nu sunt mărturii contemporane ale vieții apostolului. Biserica îl pomenește la 6 octombrie; Duminica Tomii amintește anual întâlnirea sa cu Hristos înviat.
Iconografie
Galeria pune alături o icoană rusească de secol XV a „pipăirii lui Toma”, o statuie modernă a apostolului din Chicago și o miniatură georgiană din 1718 care îi prezintă pe Toma, Sfântul Grigorie Khandzteli și Haritina din Amisos.