De la Kirillov la viața sihăstrească

Arsenie a intrat în viața monahală la Mănăstirea Kirillo-Belozersk și a ajuns acolo în ascultare de obște. Dorind liniște, s-a retras apoi în pădurile din nordul Rusiei. Viața sa a fost scrisă curând după moarte, dar manuscrisul s-a pierdut în incendiul mănăstirii Komel din 1596 și a fost refăcut pe baza unor copii și a tradiției locale.

Întemeietor și povățuitor

În 1530, marele cneaz Vasile i-a dăruit teren în pădurea Komel, lângă râul Koktișa. Arsenie a curățat locul împreună cu ucenicul Gherasim și a întemeiat o mănăstire. După ce s-au adunat frați, a ridicat o biserică în cinstea Așezării Veșmântului Maicii Domnului. El îi învăța și pe țăranii din apropiere să păzească duminicile și sărbătorile.

Nevoință și cinstire

OCA îl descrie ca om al postului, rugăciunii și muncii neîntrerupte, cu darul de a îmblânzi animalele sălbatice. A murit la 24 august 1550. Tradiția mănăstirii a păstrat amintirea lui, iar mai târziu i s-a ridicat o biserică de piatră. Pomenirea sa este inclusă în sinaxarele rusești pentru această zi, deși nu apare în toate calendarele locale.

Galerie

Nu este folosită o fotografie modernă drept portret al sfântului. Imaginile de context reprezintă menologhionul, arhitectura ortodoxă și regiunea generală a lumii monahale răsăritene.