O relicvă în memoria Bisericii

Brâul Maicii Domnului este cinstit în tradiția ortodoxă ca veșmânt păstrat după adormirea Fecioarei Maria. Sinaxarul spune că apostolul Toma, absent de la înmormântare, ar fi primit brâul ca mărturie a ridicării ei la cer. Această relatare aparține tradiției bisericești și nu poate fi verificată prin documente din secolul I.

De la Ierusalim la Constantinopol

Potrivit sinaxarului, împăratul Arcadie a adus brâul de la Ierusalim la Constantinopol la începutul secolului al V-lea și l-a așezat într-o raclă în biserica din cartierul Halkopratia. O altă tradiție localizează reașezarea ori cinstirea solemnă la 31 august în timpul împăratului Iustinian; sursele liturgice au variante privind împăratul și cronologia, iar data sărbătorii nu trebuie confundată cu o datare arheologică sigură.

Împărăteasa Zoe și pomenirea

Relatarea liturgică spune că împărăteasa Zoe, soția lui Leon al VI-lea (886–912), s-a vindecat după ce patriarhul a așezat brâul asupra ei. După vindecare, acesta a fost pus din nou în raclă, iar Biserica a rânduit pomenirea. Minunea este mărturisită ca tradiție de credință; textul nu oferă documentare medicală modernă. În secolele următoare, brâul a fost împărțit în fragmente, iar o parte este păstrată la Mănăstirea Vatoped din Athos.

Ce arată imaginile

Relicva însăși nu trebuie confundată cu fragmentele de brâu cinstite în diferite locuri. Galeria conține reprezentări ale Maicii Domnului și imagini ale raclelor sau ale mănăstirii Vatoped, cu legenda precizând când fotografia este doar contextuală.