Sfânta Cuvioasă Atanasia, soția Sfântului Andronic

Atanasia a trăit în Antiohia secolului al V-lea alături de soțul ei, Andronic. După moartea copiilor, amândoi au ales monahismul; în pelerinaj, ea a călătorit deghizată în monah și a trăit fără să fie recunoscută chiar de soțul ei.

Atanasia și Andronic în miniatura unui menologiu bizantin din secolul al XI-lea. Autor anonim; miniatură din Menologionul GIM, prin Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Sfânta Atanasia în ciclul calendaristic din octombrie, într-o icoană-menologiu rusească din secolul al XVII-lea. Iconar rus anonim, înainte de 1917; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Soție, mamă și sprijin pentru cei săraci

Atanasia este pomenită împreună cu soțul ei, Andronic, ca sfântă cuvioasă din Antiohia secolului al V-lea. Potrivit sinaxarului, familia lor a avut doi copii, iar Andronic împărțea venitul muncii sale între Biserică, nevoile casei și săraci. După moartea fiului și fiicei lor, cei doi soți au ales să-și consacre viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării bolnavilor și lipsiților.

Viața monahală și pelerinajul

Atanasia a intrat într-o mănăstire de femei din Alexandria, pe când Andronic a mers într-o obște de bărbați. După doisprezece ani de viață ascetică, ea a pornit spre Ierusalim. Pentru a putea călători în siguranță, a purtat haine bărbătești și s-a prezentat ca monah. Pe drum l-a întâlnit pe Andronic, care nu a recunoscut-o; nici ea nu i-a dezvăluit cine este. Au făcut împreună pelerinajul și s-au întors în Egipt.

Înscrisul care i-a dezvăluit identitatea

Cei doi au locuit vreme îndelungată în aceeași chilie, în tăcere și nevoință. Înainte de moarte, Atanasia a scris un bilețel prin care și-a făcut cunoscută identitatea. Andronic a aflat astfel că monahul care îi fusese tovarăș de drum și de chilie era soția sa. Ea a murit, iar el a trecut la Domnul la scurt timp după aceea. Povestea este păstrată în sursele hagiografice; calendarele o pomenesc de regulă împreună cu Andronic, la 9 octombrie.

Cinstire și imagini

Imaginile o arată alături de Andronic într-o miniatură bizantină de secol XI și într-un ciclu menologic rusesc de secol XVII. Reprezentările accentuează cinstirea lor comună și nu oferă detalii despre înfățișarea istorică a Atanasiei.