Sfinții Atanasie cel Mare și Chiril al Alexandriei

Doi arhiepiscopi ai Alexandriei, despărțiți de aproape un secol, pomeniți împreună pentru apărarea credinței niceene și pentru scrierile lor hristologice.

Icoană din secolul al XVII-lea a Sfântului Atanasie cel Mare, păstrată la Muzeul Arheologic din Varna Iconar necunoscut, sec. XVII, Muzeul Arheologic din Varna, Bulgaria Sursa imaginii Domeniu public

Icoană veche a Sfântului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei Autor și dată necunoscuți; reproducere a unei opere bidimensionale din domeniul public Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark 1.0)

Două vieți și o pomenire comună

Atanasie și Chiril nu au fost contemporani: Atanasie a păstorit Alexandria în secolul al IV-lea, iar Chiril în secolul al V-lea. Biserica îi pomenește împreună la 18 ianuarie și îi numește mari învățători și apărători ai credinței. Paginile OCA consemnează pentru Atanasie moartea în 373, pentru Chiril în 444; fiecare are și o altă zi de pomenire în calendarul ortodox.

Atanasie: apărarea credinței niceene

Atanasie s-a născut în Egipt în jurul anului 296 și a fost diacon când l-a însoțit pe episcopul Alexandru la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325. În 328 a devenit episcop al Alexandriei. În controversa ariană a susținut că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl, mărturisire formulată la Niceea. Poziția sa l-a adus în conflict cu împărați și grupuri episcopale rivale: a fost depus și exilat de mai multe ori, petrecând perioade departe de Alexandria. Scrierile sale includ tratate împotriva arianismului și epistole teologice; Viața lui Antonie a contribuit la răspândirea modelului monahal egiptean. Sursele bisericești păstrează și episoade minunate, care trebuie citite ca tradiție hagiografică.

Chiril: Efesul și titlul de Născătoare de Dumnezeu

Chiril a devenit episcop al Alexandriei în 412, succedându-i unchiului său Teofil. Cea mai cunoscută dispută a sa a fost cu Nestorie, patriarhul Constantinopolului, în legătură cu felul de a vorbi despre unirea dumnezeirii și omenității în Hristos și folosirea titlului Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”) pentru Maria. La Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, în 431, Chiril a avut rol central, iar sinodul a condamnat învățătura lui Nestorie. Istoricii subliniază că disputa s-a desfășurat și în contextul rivalității dintre scaunele episcopale și al politicii imperiale; relatarea OCA este o prezentare confesională a hotărârii sinodului, nu o analiză neutră a tuturor actorilor.

Chiril a lăsat comentarii biblice, omilii și tratate teologice. Mozaicurile, manuscrisele și icoanele ulterioare îi păstrează memoria, dar portretele nu sunt mărturii fizice din epoca sa. Atanasie și Chiril au contribuit, în perioade diferite, la formularea și apărarea limbajului creștin despre persoana lui Hristos; această continuitate teologică explică pomenirea lor comună.