Pustnic lângă Edesa și preot în satul Chidan

Avramie (Abramius) a fost un ascet din Mesopotamia, asociat cu satul Chidan, aproape de Edesa. Tradiția spune că a părăsit casa părintească în tinerețe, a împărțit moștenirea săracilor și s-a retras într-o chilie pentru rugăciune. Mai târziu, episcopul l-ar fi hirotonit preot și l-ar fi trimis într-un sat păgân; prin răbdare și predică, Avramie a câștigat comunitatea pentru creștinism, apoi s-a întors la viața de retragere.

Maria, nepoata sa, și povestirea pocăinței

După moartea părinților Mariei, Avramie a luat-o în grija sa și a îndrumat-o în viața ascetică. Povestirea hagiografică relatează că, după o cădere și plecarea ei din chilie, unchiul a căutat-o deghizat într-un soldat, a convins-o să se întoarcă și a ajutat-o să-și reia viața de pocăință. Relatarea este cunoscută ca o poveste despre compasiune, restaurare și responsabilitatea duhovnicească; episoadele ei nu sunt documente biografice contemporane.

Izvoare, atribuire și pomenire

Avramie este pomenit la 29 octombrie împreună cu Maria. Tradiția răsăriteană a atribuit unele texte despre el lui Efrem Sirul, dar cercetarea modernă discută autenticitatea și datarea Vieții: manuscrisele siriace timpurii sunt anonime, iar atribuirea ulterioară lui Efrem nu este unanim acceptată. De aceea, viața de față separă memoria liturgică de întrebările privind autorul și data textului. Galeria include o ilustrație veche care îi reprezintă pe Avramie și Maria împreună și o icoană-calendar a lunii.