Episcop într-o vreme de conflict doctrinar
Barses a păstorit Biserica din Edesa în secolul al IV-lea, când împărații și episcopii disputau formularea credinței despre dumnezeirea Fiului. Istoricul bisericesc Sozomen și studiile moderne despre creștinismul din Edesa îl situează în această criză. Istoria numirii sale este nuanțată: contextul politic local a fost complicat, iar etichetele confesionale ale epocii nu se suprapun întotdeauna simplu cu categoriile ulterioare.
Exilul sub Valens
În timpul împăratului Valens, care sprijinea tabăra ariană, Barses a fost îndepărtat din Edesa și mutat succesiv prin locuri de exil, tradiția enumerând Arad, Oxyrhynchos și Thenon. OCA spune că a murit în exil, după ce persecuția și deplasările i-au slăbit sănătatea. Exilul ierarhilor era o metodă imperială de a controla comunitățile fără a-i executa public pe conducători.
Împreună cu Eulogiu și Protogene
Pomenirea zilei îl așază alături de Eulogiu și Protogene, care au fost și ei arestați și exilați. Potrivit relatării OCA, cei doi au propovăduit în Antinoe și s-au întors în Siria după schimbarea politicii imperiale sub Teodosie. Barses a devenit pentru tradiția ortodoxă un mărturisitor al statorniciei episcopale în exil.
Memorie și surse
Sinaxarul OCA rezumă tradiția despre exil; studiul lui Kyle Fiano oferă contextul disputelor din Edesa și avertizează asupra complexității alinierilor teologice. Pomenirea sa este inclusă în unele calendare grecești la 25 august, dar nu în lista principală românească din Doxologia.