Ucenicul și scribul lui Ieremia

Baruh, al cărui nume înseamnă „binecuvântat”, este cunoscut în Scriptură ca fiul lui Neria și însoțitorul prorocului Ieremia. Ieremia 36 relatează că Baruh a scris pe un sul cuvintele prorocului și le-a citit înaintea poporului. Când regele Ioiachim a tăiat și a ars sulul, Ieremia i-a dictat din nou cuvintele, iar Baruh le-a consemnat din nou.

Tradiția bisericească îl leagă pe Baruh de profețiile despre exilul babilonian, pocăință, întoarcerea poporului și nădejdea restaurării Ierusalimului. OCA și Arhiepiscopia Greacă a Americii îl prezintă ca ucenic și colaborator al lui Ieremia. Unele detalii despre viața sa după plecarea în Egipt provin din tradiții ulterioare, așa că sunt deosebite de informația biblică directă.

Cartea lui Baruh și canonul ortodox

Cartea lui Baruh este primită în Vechiul Testament al Bisericii Ortodoxe și al Bisericii Romano-Catolice, în vreme ce unele tradiții protestante o grupează între cărțile apocrife sau deuterocanonice. Atribuirea tradițională leagă cartea de Baruh; aceasta cuprinde rugăciuni, mărturisirea păcatelor, meditații despre înțelepciune și nădejdea restaurării. În cultul ortodox, versetul despre Dumnezeu care Se arată pe pământ și locuiește între oameni este citat în cântări la praznicele Nașterii Domnului și Botezului.

Biserica îl pomenește pe 28 septembrie. Galeria combină o gravură dedicată prorocului și o ilustrație a lui ca scrib; sunt reprezentări artistice din epoca modernă timpurie și secolul al XIX-lea, nu portrete din vremea lui Ieremia.