De la slujirea la Vlaherne la scaunul patriarhal

Calinic a slujit ca preot și iconom al bisericii Maicii Domnului din Vlaherne, unul dintre cele mai importante sanctuare ale Constantinopolului. În jurul anului 693 a fost ales patriarh. A păstorit în timpul împăratului Iustinian al II-lea, într-o perioadă de tensiuni politice și schimbări forțate la curtea imperială.

Refuzul de a binecuvânta demolarea

Viața transmisă de tradiția bisericească spune că împăratul a cerut demolarea unei biserici pentru a-și extinde palatul. Calinic a refuzat să rostească binecuvântare pentru distrugerea unui lăcaș, spunând că știe să se roage pentru zidire, nu pentru dărâmare. În cele din urmă, biserica a fost demolată, iar patriarhul a fost silit să asiste.

Înlăturarea și pătimirea

După revenirea lui Iustinian la putere, Calinic a fost înlăturat din scaun și trimis în exil la Roma. Relatarea hagiografică vorbește despre cruzimi la care a fost supus și despre orbirea ori moartea împăratului, dar cronologia exactă a acestor episoade diferă între rezumatele vieții. De aceea, cert este mai ales nucleul tradiției: opoziția patriarhului față de distrugerea bisericii și exilarea sa.

Pomenire

Este cinstit ca mărturisitor și patriarh, iar pomenirea sa apare la 23 august în calendarele ortodoxe consultate. Unele surse scriu Calinic, altele Kallinikos sau Callinicus. Imaginile alăturate sunt de context bizantin și calendaristic, nu portrete contemporane.