Originea și educația creștină
Sinaxarele grecești și OCA îl prezintă pe Caliopie ca fiu al unei familii înstărite din Perge, în Pamfilia. Mama lui, Teoclia, rămasă văduvă curând după nașterea lui, l-ar fi crescut în credința creștină și ar fi făgăduit să-l închine lui Dumnezeu. Relatarea este o viață hagiografică transmisă în mai multe versiuni; detaliile despre familie și copilărie nu sunt confirmate de documente civile contemporane.
Procesul și mărturisirea
În timpul persecuției lui Dioclețian, când Caliopie ajunsese la vârsta tinereții, Teoclia l-ar fi trimis departe de casă pentru a-l feri de primejdie. Într-o cetate numită Pompeiopolis, el a refuzat să ia parte la ceremonii în cinstea zeilor și s-a declarat creștin. Dregătorul Maximus ar fi încercat să-l convingă prin promisiunea unei căsătorii avantajoase, apoi a poruncit biciuirea și alte torturi. Caliopie a rămas neclintit și a fost închis.
Teoclia și răstignirea
Aflând de suferința fiului ei, Teoclia ar fi eliberat sclavii familiei, și-ar fi împărțit averea săracilor și l-ar fi vizitat în închisoare. Sinaxarul spune că l-a întărit să rămână credincios. Când execuția a fost hotărâtă pentru Joia Mare, ea ar fi obținut amânarea până în Vinerea Mare și a cerut ca fiul să fie răstignit cu capul în jos, socotind că nu se cuvine să fie răstignit asemenea lui Hristos. Caliopie ar fi murit în anul 304, iar Teoclia la scurt timp după el. Aceste episoade țin de narațiunea hagiografică și sunt relatate aici ca tradiție, nu ca proces-verbal verificat.
Locul martiriului și limitele identificării
Sursele nu sunt consecvente în privința cetății: OCA o plasează în Pompeiopolis din Paflagonia, GOARCH vorbește de Pompeiopolis din Galatia, iar alte relatări indică Pompeiopolis din Cilicia. În Asia Mică au existat mai multe orașe cu acest nume, iar diferența dintre regiuni nu trebuie ascunsă printr-o identificare sigură pe care izvoarele nu o oferă. Din același motiv, fotografia din galerie este marcată explicit ca ilustrare a uneia dintre localizările propuse, nu drept loc cert al martiriului.
Pomenire și tradiția textului
Calendarul românesc al proiectului îl pomenește la 7 aprilie. Sinaxarul constantinopolitan și calendarele ortodoxe grecești îl pomenesc tot atunci, în timp ce unele tradiții vechi pot avea datări diferite. Nucleul comun al relatărilor este mărturisirea lui în persecuție, sprijinul mamei sale și moartea prin răstignire. Galeria include o pagină de calendar din 1911 cu pomenirea sa, situl asociat originii din Perge și ruinele unuia dintre orașele antice numite Pompeiopolis; nu există aici o icoană atribuită cert sfântului.
Surse și imagini
Profilul confruntă sinaxarele OCA și GOARCH, o relatare a Bisericii Ciprului și o sinteză critică asupra tradiției textuale. Imaginile sunt contextualizate, iar diferențele de localizare ale Pompeiopolisului sunt păstrate în articol.