Sfântul Mucenic Calistrat și cei 49 de mucenici

Soldat creștin din Cartagina, Calistrat a mărturisit credința în Hristos; eliberarea lui minunată din mare i-a adus alături 49 de camarazi, care au primit împreună cununa muceniciei.

Calistrat și cei 49 de mucenici, miniatură din Menologionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea. Miniaturiști bizantini ai Menologionului lui Vasile al II-lea; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană-menologiu rusească din secolul al XVII-lea, cu sfinții pomeniți în luna septembrie; detaliul zilei este reper liturgic, nu portret individual sigur. Iconar anonim; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Calistrat, creștin în armata romană

Sinaxarul îl prezintă pe Calistrat ca originar din Cartagina și fiu al unei familii creștine. A slujit în armata romană în vremea persecuțiilor de la începutul secolului al IV-lea. Potrivit tradiției hagiografice, în familia lui credința se transmitea de la strămoșul Neochor, care ar fi fost ostaș în Palestina și martor al Patimilor lui Hristos. Acest episod aparține narațiunii sinaxariale și nu poate fi verificat independent ca genealogie istorică.

Un camarad l-a auzit rugându-se noaptea și l-a denunțat comandantului Persentin. Calistrat a refuzat să jertfească idolilor. Relatarea liturgică spune că a fost bătut, târât peste pietre ascuțite, apoi cusut într-un sac și aruncat în mare. Sacul s-ar fi rupt de o stâncă, iar Calistrat ar fi ajuns nevătămat la țărm, ajutat de delfini.

Cei 49 de camarazi

Văzând că a supraviețuit, 49 de soldați au mărturisit și ei credința creștină. Au fost închiși și torturați împreună cu el. În relatarea OCA, după ce au refuzat din nou să se lepede de Hristos, au fost aruncați într-un lac; tradiția spune că legăturile li s-au desfăcut, iar ei au murit acolo ca martiri. Mai târziu, camarazi care supraviețuiseră au îngropat moaștele lor.

Calendarul românesc îi pomenește pe 27 septembrie. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin din jurul anului 985 păstrat la Biblioteca Vaticanului, îi reprezintă împreună. Această mărturie iconografică medievală atestă vechimea cinstirii lor; nu confirmă separat fiecare detaliu al narațiunii martirice.