Viața și mărturisirea

Calendarul zilei îi pomenește pe Pamfil, Valent și Pavel, iar sinaxarul și OCA numesc împreună grupul de doisprezece: Pamfil, Valent, Pavel, Porfirie, Selevchie (Seleuc), Teodul, Iulian și cei cinci tineri egipteni Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil. Pătimirea este plasată în Cezareea Palestinei, în timpul persecuției lui Dioclețian și al guvernatorului Firmilian. Povestea consemnează roluri diferite: Pamfil era preot și cărturar, Valent diacon, Pavel din Iamnia mărturisitor, iar ceilalți au venit din locuri și împrejurări diferite. Eusebiu al Cezareei oferă o mărturie timpurie despre persecuția din Palestina; sinaxarele păstrează detalii suplimentare despre fiecare mucenic, pe care le prezentăm ca tradiție hagiografică.

Contextul istoric și limitele izvoarelor

Cezareea Palestinei era un centru administrativ și creștin important. În Istoria martirilor din Palestina, Eusebiu al Cezareei relatează despre mărturisitorii întemnițați și despre executarea lor. Forma calendaristică românească și OCA numără 12 mucenici; relatarea siriană păstrată sub numele lui Eusebiu își intitulează episodul „mărturisirea” unui grup de opt și menționează un singur tânăr egiptean. Diferența arată că tradiția calendarelor și forma transmisă a mărturiei timpurii nu sunt identice. Relatările liturgice transmit memoria comunității, dar nu echivalează cu acte judiciare contemporane; acolo unde sursele diferă, profilul nu afirmă mai mult decât susțin.

Pomenire și imagini

Biserica îi pomenește împreună la 16 februarie. Gravura veche îl numește pe Pamfil și îl arată și pe Porfirie alături de alți sfinți; nu reprezintă întregul grup al celor 12. Fotografia apeductului oferă doar contextul arheologic al Cezareei.