Căderea Amoreei și captivitatea

Amoreea (Amorion), oraș important din Frigia, a fost cucerită în 838 de oastea califatului Abbasid, în vremea împăratului Teofil. Printre prizonieri s-au numărat patruzeci și doi de ofițeri și demnitari bizantini. Sursele istorice și hagiografice îi numesc pe unii dintre ei: Aetios și Melissenos, comandanți; Teodor Krateros, demnitar al gărzii imperiale; precum și Callistos, Bassoes, Teofil și Constantin Baboutzikos. Prosopografia bizantină arată că nu toate numele grupului au fost păstrate.

Șapte ani de detenție și mărturisirea

Relatarea patriarhiei Antiohiei spune că prizonierii au fost duși la Samarra și li s-au oferit ranguri și bogății dacă acceptau să-și părăsească credința și să lupte pentru califat. Au rămas închiși timp de șapte ani, supuși foametei, amenințărilor și presiunilor. La 6 martie 845 au fost decapitați, potrivit sinaxarului. O cercetare recentă a textelor păstrate sub titlul „Pătimirea celor 42 de Mucenici din Amoreea” compară trei versiuni grecești; durata detenției și rolul personajelor diferă între relatări, așa că detaliile narative nu trebuie uniformizate ca și cum ar proveni dintr-un singur proces-verbal.

Nume, cinstire și imagini

Biserica îi pomenește împreună la 6 martie ca mărturisitori care au refuzat să renunțe la credință. Numele cunoscute includ Aetios, Melissenos, Teodor Krateros, Callistos, Bassoes, Teofil și Constantin Baboutzikos; nu există informații biografice suficiente pentru a reconstrui separat viețile tuturor celor patruzeci și doi. Fresca din galerie îi arată pe câțiva dintre mucenici, pictați la Mănăstirea Dionysiou în 1547, iar ruinele Amoreei de astăzi oferă context pentru orașul din care au fost capturați.