Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani

Chiriac, sihastru al secolului al XVII-lea, s-a nevoit într-o peșteră de lângă Mănăstirea Bisericani; este cinstit împreună cu povățuitorul său, Sfântul Iosif.

Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea pentru luna octombrie; imagine de context, nu portret al Cuviosului Chiriac. Iconar anonim; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea pentru luna septembrie; reper vizual liturgic, fără identificarea individuală a Cuviosului Chiriac. Iconar anonim; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Nevoința în peștera de la Bisericani

Tradiția monahală îl amintește pe Chiriac ca ucenic și împreună-nevoitor al Sfântului Iosif de la Bisericani. După o perioadă de viață în obște, el s-a retras într-o peșteră din apropierea mănăstirii, unde s-a dedicat rugăciunii și postului. Peștera a rămas loc de pelerinaj și este prezentată de mănăstirea locală drept locul principal legat de nevoința sa.

Pomenire și canonizare

Biografiile bisericești îl așază în secolul al XVII-lea, însă nu păstrează o cronologie completă sau documente contemporane pentru fiecare episod al vieții. El este pomenit la 1 octombrie împreună cu Iosif. Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat în 2008, iar proclamarea locală a fost săvârșită la Mănăstirea Bisericani, urmată de pelerinaj la peșteră.

Mănăstirea păstrează memoria locului și a sihaștrilor prin slujbe, pelerinaje și o galerie fotografică oficială. Wikimedia Commons nu oferă în prezent imagini cu licență liberă pe care să le pot identifica sigur ca fotografii ale peșterii de la Bisericani; imaginile din galeria acestei pagini sunt, prin urmare, marcate ca reprezentări liturgice generale și nu ca portrete ale lui Chiriac.