Începuturile și viața monahală
Sursele bisericești îl prezintă născut la începutul secolului al XVII-lea, într-o familie credincioasă din satul Mesteacăn, ținutul Neamțului. Ar fi intrat de copil la Mănăstirea Tazlău, unde a crescut în viața monahală. Tradiția îi atribuie nevoință aspră, rugăciune și post; deși ar fi primit hirotonia în diacon și preot, biografiile spun că prefera liniștea retragerii.
Pustnicia la Măgura Tazlăului
După o perioadă de slujire și îndrumare duhovnicească, Chiriac s-ar fi retras într-o peșteră de pe Măgura Tazlăului. Relatările îl descriu ca pe un povățuitor căutat de credincioșii locului. A murit în jurul anului 1660 și a fost îngropat la Mănăstirea Tazlău, potrivit tradiției biografice.
Mărturia lui Dosoftei și cinstirea
Basilica și sursele locale atribuie Mitropolitului Dosoftei o mărturie despre întâlnirea cu sihastrul și sărutarea moaștelor sale. Este o mărturie transmisă prin texte bisericești ulterioare, importantă pentru istoria cinstirii, dar nu trebuie confundată cu o biografie contemporană completă. Chiriac a fost trecut în rândul sfinților în 2008 și este pomenit la 9 septembrie.
Imaginile
Fotografiile galeriei arată Mănăstirea Tazlău de astăzi, în legătură cu viața sfântului; nu sunt imagini ale peșterii și nici portrete ale lui Chiriac.