Pomenirea și tradiția despre convertire
Calendarul românesc îl pomenește la 2 octombrie împreună cu Sfânta Iustina. Sinaxarul îl descrie pe Ciprian ca pe un om învățat în practicile magice păgâne, venit la Antiohia Pisidiei. Un tânăr care dorea să o cucerească pe Iustina i-ar fi cerut ajutorul, însă încercările de a o abate de la viața creștină au eșuat. Relatarea spune că rugăciunea și statornicia fetei l-au făcut pe Ciprian să-și recunoască neputința, să ardă cărțile sale de magie și să se boteze. Acest episod este transmis de literatura hagiografică; nu avem o mărturie contemporană independentă care să confirme detaliile biografice.
Episcop și martir în tradiția bisericească
După convertire, tradiția îl prezintă ca devenind cleric și apoi episcop. În timpul persecuției lui Dioclețian ar fi fost arestat împreună cu Iustina și dus la Nicomidia, unde amândoi au fost condamnați la moarte. Unele sinaxare spun că au fost decapitați împreună cu Teoctist, un creștin care i-a încurajat. Ziua de pomenire și cultul lor sunt vechi și răspândite, dar izvoarele păstrate nu permit tratarea povestirii despre vrăjitorul convertit ca biografie verificată în toate amănuntele. Calendarul OCA îi pomenește la 2 octombrie, în timp ce unele tradiții și calendare îi înscriu la 26 septembrie.
Moștenire spirituală și iconografie
În tradiția ortodoxă, Ciprian este amintit ca exemplu al convertirii și al renunțării la practicile oculte; Iustina este lăudată pentru curaj, curăție și încrederea în rugăciune. Icoanele îi reprezintă adesea împreună, uneori cu scene din viața lor. Imaginile din galerie sunt obiecte de cult sau reprezentări artistice târzii, nu portrete din secolul al IV-lea.