Pomenirea și izvoarele Sfântul Mucenic Claudie din Corint este pomenit la 31 ianuarie în grupul celor șapte mucenici alături de Victorin, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor și Serapion. Doxologia afirmă că erau din Corint și că au pătimit în timpul împăratului Deciu, în jurul anului 250. În schimb, catalogul Menologhionului lui Vasile al II-lea și unele calendare ortodoxe îi numesc „din Egipt”. Sursele consultate nu lămuresc dacă este vorba de variante ale aceleiași tradiții sau de o confuzie geografică; de aceea, locul nu poate fi afirmat fără rezervă.

Pătimirea în tradiția sinaxarială Doxologia îl prezintă ca mărturisitor al lui Hristos, arestat împreună cu ceilalți și adus înaintea lui Tertius, dregătorul numit în relatare. Sinaxarul spune că potrivit sinaxarului, a murit după ce i-au fost tăiate mâinile și picioarele. Aceste amănunte sunt transmise de tradiția hagiografică; nu am găsit acte judiciare contemporane care să le confirme independent.

Cinstirea și imaginile Biserica îl pomenește la 31 ianuarie. Galeria include miniatura medievală de la folio 361, catalogată pentru grupul celor șapte, și o pagină ilustrată a mineii lunii ianuarie. Niciuna nu este portret contemporan; miniatura este etichetată „din Egipt” în catalogul manuscrisului, diferență păstrată aici față de versiunea din Corint a Doxologiei.

Pomenirea din 5 aprilie Pe lângă data de 31 ianuarie folosită în calendarul românesc și în unele sinaxare, slujba greacă din 5 aprilie îi enumeră pe cei șapte mucenici ai grupului. Calendarul românesc îi pomenește în această zi pe Victorin „și pe cei împreună cu dânsul”. Izvoarele nu sunt unitare asupra locului: Doxologia spune Corint, iar catalogul Menologhionului lui Vasile al II-lea descrie miniatura drept mucenicii „din Egipt”.