Începutul poveștii: grija față de Uar
Cleopatra este cunoscută prin tradiția legată de Sfântul Mucenic Uar. După martiriul ostașului, ea ar fi cerut trupul lui și l-ar fi dus din Egipt în ținutul ei natal, unde l-a îngropat cu cinste. OCA o descrie ca pe o creștină văduvă, iar sinaxarul românesc povestește că a ridicat o biserică deasupra moaștelor. Relatările sunt hagiografice: ele transmit felul în care comunitatea a înțeles cinstirea martirilor, fără a oferi documente civile contemporane despre Cleopatra.
Fiul ei, Ioan
Cleopatra avea un fiu numit Ioan, pe care tradiția îl descrie ca tânăr ofițer. După ce a ajuns la vârsta potrivită pentru slujba militară, ar fi plecat la armată și s-a îmbolnăvit, murind la scurt timp. Mama sa s-a rugat la mormântul lui Uar pentru alinare. Sinaxarul spune că, într-o vedenie, i s-au arătat Ioan și Uar purtând cununi, iar fiul i-a spus că se află în ceata sfinților. Aceasta este o relatare de credință despre mângâierea primită de o mamă îndurerată.
O viață de rugăciune și milostenie
După această experiență, Cleopatra ar fi rămas lângă biserica ridicată în cinstea lui Uar. Și-a împărțit averea săracilor, a postit și s-a rugat, petrecând acolo șapte ani, potrivit relatării românești. La moartea ei, tradiția spune că a fost așezată în același mormânt cu fiul său, iar pomenirea sa s-a legat de Uar și Ioan. Calendarul Doxologiei o trece la 19 octombrie; alte calendare formulează explicit pomenirea „Cleopatra și fiul ei Ioan”.
Memoria Cleopatrei
Povestea ei pune în centru fidelitatea față de cei morți, cinstirea martirilor și transformarea durerii în rugăciune și milostenie. Doxologia și OCA păstrează împreună aceste episoade, deși unele amănunte diferă între versiuni. Galeria include o reprezentare veche a Cleopatrei cu Ioan și Uar și o icoană a lui Uar, astfel încât imaginile să arate legătura tradiției, fără a pretinde că sunt portrete realizate după modelul istoric al celor trei.